Marile ecrane ale sfârșitului anilor ’60 aduceau în prim-plan celebra capodoperă a cinematografiei românești, filmul „Dacii”.

O fotografie foarte rară din timpul filmărilor îi prezintă pe Kirk Douglas, alături de Amza Pellea și Mircea Albulescu.

„Kirk Douglas trebuia să vină pentru «Dacii». Era un pipernicit, o piticanie. Toți aici erau înalți, de peste 1,80. În plus, și Sergiu era înalt. Atunci a găsit el la Buftea un dâmb și s-a așezat exact acolo, ca să pară cel mai înalt dintre toți.”, a spunea Alexandru Herescu despre Kirk Douglas în Ziarulring.

Dintre cei trei, legendarul actor american Kirk Douglas este încă în viață și urmează să împlinească 101 de ani pe 9 decembrie.

Vedeta din Spartacus, care a suferit un accident vascular cerebral în 1996 care l-a lăsat cu probleme de vorbire spune că soția sa, Anne, îl menține sănătos și fericit.

„Am avut norocul de a-mi găsi sufletul pereche acum 63 de ani, și cred că minunata noastră căsnicie și discuțiile noastre neprețuite la ore târzii m-au ajutat să supraviețuiesc.", spunea actorul în urmă cu un an.

Succesul internațional de care s-a bucurat filmul  Dacii, regizat de Sergiu Nicolaescu, a atras atenția studiourilor Columbia care și-au manifestat interesul de a alătura părții române în producerea filmului „Mihai Viteazul". 

Americanii au propus o distribuție cu mari actori de la Hollywood pentru acest film din care ar fi făcut parte: Orson Welles – împăratul Rudolf, Laurence Harvey – sultanul turc, Elisabeth Taylor și Richard Burton – cuplul Bathory, iar Kirk Douglas și Charlton Heston concurau pentru rolul lui Mihai Viteazul, însă după cum povestea regizorul filmului, Sergiu Nicolaescu, Nicolae Ceaușescu s-a opus.

„Când m-am hotărât să fac „Mihai Viteazul", americanii au auzit de acest lucru. Îmi aduc aminte că a fost o luptă grea, dusă de Titus Popovici și de mine, pentru a realiza acest film.

După succesul internațional al filmului „Dacii", firma americană Columbia a confirmat dorința de a produce filmul, alături de noi. Îmi dădeau niște actori fabuloși: Orson Welles – împăratul Rudolf, Laurence Harvey – sultanul turc, Elisabeth Taylor și Richard Burton – cuplul Bathory, iar Kirk Douglas și Charlton Heston concurau pentru rolul lui Mihai Viteazul. În plus, americanii ofereau 4 milioane de dolari pentru producția filmului.

Cu acești bani filmul ar fi fost de patru ori mai bogat. Eram constrâns de timp. În ultima zi, m-am dus la Comitetul Central, la Niculescu-Mizil, care era secretar, am rămas în birou, iar el s-a dus la Ceaușescu să obțină aprobare. Mi-a zis că e în regulă. Trebuia să zbor cu avionul în ziua aceea. După ce am primit aprobarea, m-am urcat în avion. Avionul a plecat. Pe pistă, în timp ce se ridica de la sol, a apărut o mașină. Cineva a urcat în avion și mi-a spus să cobor.

Am fost dus la Comitetul Central și același Niculescu-Mizil mi-a spus că nu se mai aprobă. Totul s-a spulberat când Ceaușescu a hotărât să fie făcut numai cu actori români. Despre această întâmplare, Titus Popovici mi-a povestit că Mircea Albulescu ar fi făcut o scrisoare să nu se facă filmul cu actori americani. În realitate, se pare că a fost însuși Titus Popovici, pentru că s-a mai repetat povestea. El bănuia că în momentul în care americanii iscălesc contractul urmau să facă modificări și aruncau în aer subiectul pe care el îl scrisese", spunea într-un interviu pentru HISTORIA, regizorul Sergiu Nicolaescu. 

Kirk Douglas a jucat în primul său film în 1946 în noir-ul clasic intitulat "Dragoste ciudată/ The Strange Love of Martha Ivers".

S-a remarcat apoi în filme precum "Gunfight at the O.K. Coral", "Călărețul singuratic/ Lonely Are the Brave" și "Umbra unui uriaș/ Cast a Giant Shadow".

Pe parcursul carierei sale prestigioase, Kirk Douglas a primit trei nominalizări la premiile Oscar, pentru rolurile interpretate în filmele "Van Gogh/ Lust for Life", "Urâtul și frumosul/ The Bad and the Beautiful" și "Champion".

Deși nu a câștigat niciodată Oscarul pentru interpretare, a primit din partea Academiei de film americane un premiu onorific, care i-a fost înmânat de Steven Spielberg, în 1996.