În Anul Centenarului, regizorul Radu Jude face un cadou românilor și lansează noul său film,  „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”. Pelicula se anunță un nou rechizitoriu la adresa participării românilor în cel de-al doilea război mondial.

Teologul și publicistul Alexandru Racu a comentat anunțul că noul film se va lansa oficial la Festivalul „Karlovy Vary”.

ImunoMedica

„Eu aștept cu nerăbdarea ziua în care un reprezentant al noului val - deocamdată, Radu Jude pare singurul interesat de filmul istoric - va face măcar UN film despre un episod din istoria românilor de care aceștia să poată fi mândri, sau măcar unul neutru/ambiguu din punct de vedere moral. Nu de alta, dar abilitatea de a ilustra nu doar negrul, ci și albul, ar face cinematografia românească mai convingătoare atunci când se lansează în primul tip de demers.


Așa, cântând într-o singură gamă - mizeria prezentului, rușinea trecutului, ergo viitorul lipsă -, ea se înfățișează mai degrabă ca un demers dubios, cu atât mai dubios cu cât, în actualele circumstanțe istorice, "radiografia" statului național, prin raport cu centrele de putere ale spațiului euro-atlantic, arată - ca să-l parafrazez pe un alt binecunoscut demolator nouăzecist al românismului - "ca fecala".

Întreb și eu: cum ar fi să vedem numai filme despre crimele comise de imperiul britanic și niciun "Dunkirk", "Darkest Hour", ș.a.m.d.? Sau, tot astfel, mă întreb dacă în anul centenarului n-ar fi fost firesc și un film despre Mărăști, Mărășești, Oituz, Alba Iulia 1918, ș.a.m.d.? Se va obiecta că genul acesta de filme s-au făcut înainte de 1989. Obiecție la care răspund că aș vrea să văd film istoric făcut și în condiții de libertate. Iar dacă în noile condiții mi se servește tot o singură perspectivă, doar că de sens opus, ceva mă face să cred că la un nivel fundamental, lucrurile nu s-au schimbat de fapt. Adică tot propagandă se face, doar că în sens opus.

PS: Anticipând comentariile care ar putea să fie generate de actuala postare, subsemnatul ține să precizeze că: a) nu a văzut filmul, drept care nu se pronunță cu privire la calitatea lui; b) nu neagă atrocitățile comise de regimul Antonescu la adresa populației evreiești, nici necesitatea ca acestea să fie aduse la cunoașterea societății românești de astăzi atât prin intermediul programei școlare, cât și prin intermediul producțiilor artistice; c) pe cale de consecință, va sancționa cu unfriend atât comentariile antisemit-negaționiste, cât și eventualele acuzații de antisemitism/negaționism la adresa sa”, a scris Racu.
 
Răspunsul lui Jude a venit imediat:
 
Dragă domnule Racu, nu am nici timp, nici energie pentru polemici pe fb. Vă răspund dintr-un singur motiv, și anume pentru că ați publicat o carte la o editură pe care o respect (Tact), iar pentru mine asta e ceva foarte important. Mă bucură interesul dumneavoastră pentru filmul românesc, e o raritate printre intelectualii noștri. Dar interesul dvs. pare a fi limitat și de acel tip care vă face să vedeți, în bietul peisaj cinematografic românesc, doar ceea ce vă convine – într-o viziune care se apropie periculos de mult de viziunea naționalistă,"în linie dreaptă”, active news, "ortodox info” și altele de aceeași natură, cu care nu aș îndrăzni – încă - să vă asociez. 

1.Încep cu o veste bună pentru dvs: Centrul Național al Cinematografiei are, începînd din acest an, o secțiune dedicată proiectelor care să pună în valoare istoria, spiritualitatea etc. naționale. (Vă pun mai jos un link cu proiectele cîștigătoare, în caz că doriți să le urmăriți evoluția, ar fi păcat să le ratați premiera). Sînt convins că această secțiune va fi tot mai bine finanțată în anii ce vor veni. În plus, există cel puțin un proiect de film monumental care se cheamă "Românii. Povestea unui neam”, pe care îl puteți și sprijini financiar, dacă doriți. (de asemenea, pun linkul mai jos).

2.Apoi, cînd spuneți că cinematografia românească cîntă "într-o singură gamă - mizeria prezentului, rușinea trecutului, ergo viitorul lipsă”, vă faceți vinovat sau de o lipsă de onestitate intelectuală, sau – sper - de lipsa informațiilor, deși o căutare simplă pe imdb sau cinemagia, de ex., v-ar fi arătat că în ultimii ani au ieșit foarte multe filme care exclud complet "mizeria prezentului sau rușinea trecutului”, unele făcute de cineaști de mare talent, precum Nae Caranfil, Dan Chișu, Cristina Iacob sau Paul Negoescu. Cred chiar că există și un lungmetraj realizat de un preot sau călugăr ortodox. Deci pretinsa gamă unică nu există. 

3.Legătura dintre "rușinea trecutului " și "lipsa viitorului” e un sofism ieftin, v. toată cultura germană serioasă de după al Doilea Război Mondial.

4.Cred cu toată convingerea mea în pilda biblică cu "paiul din ochiul tău etc”. Cred că una din funcțiile culturii e să privească critic lumea. Și cred, ca David Rieff, a cărui carte "In Praise of Forgetting” îmi permit să v-o recomand, că e mai sănătos să vezi erorile tale decît pe ale celorlalți. Prima viziune îndeamnă la modestie și la atenție ("smerenie”, ați zice dvs., probabil), pe cînd ce-a de-a doua la slavă deșartă și la ură. Și vedem asta foarte ușor, nu doar în România de azi, ci și în Ungaria, Polonia etc. Să vă dau două exemple de artiști pe care îi admir, de aici, din jur. Unul e un cineast sîrb, Ognjen Glavonic, care a făcut un documentar despre crimele comise de sîrbi în Kosovo, Depth Two. Cealaltă este o scriitoare croată, Dasa Drndic, care scris in extenso despre Ustasa și moștenirea fascistă din Croația de azi. Sînt, amîndoi, bine înjurați de naționaliștii din țările lor. Ar fi fost foarte ușor să facă invers: Ognjen Glavonic un film despre Ustasa și Dasa Drndic să scrie despre Jasenovac sau Kosovo, de ex. Dar nu au făcut asta. Vă invit să meditați la acest exemple. (Sau la filmele lui Avi Mograbi, cineast israelian care vorbește în filmele lui despre încălcarea drepturilor palestinienilor). Și să vă gîndiți dacă BOR sau credincioșii n-ar avea de cîștigat în a cerceta trecutul fascist al BOR, de pildă (vă recomand, pentru început, cartea lui Ioan Popa, "Romanian Orthodox Church and the Holocaust”, netradusă la noi, bineînțeles) și în a se desolidariza clar de el, decît în a se ocupa cu organizarea de referendumuri rușinoase (da, vă știu opinia, referendumul e legal, CCR l-a admis etc., dar asta nu îmi răpește dreptul, sper, de a-l considera o mizerie).

5.”Adică tot propagandă se face”, scrieți. Cine "se face”? De ce nu spuneți clar? Eu fac propagandă? Așa reiese. Pentru cine fac propagandă, domnule Racu? Nu aș fi crezut că vă puteți coborî la nivelul ăsta. Dar se vede treaba că poți publica la Tact și tot la nivel de propagandă naționalistă România Mare să rămîi (sper că îmi acordați și mie dreptul de a vorbi de propagandă, dacă dumneavoastră înșivă o faceți atît de ușor; să fim chit măcar). Aș încheia citînd din Moromeții (alt monument național! volumul doi tocmai se ecranizează, să știți) fraza aia cu "Sînteți deștepți, dar vă mănîncă prostia”, dar nu îndrăznesc. Prefer să mi-o aplic mie, propagandist cum sînt”.
 
Ultimul cuvânt i-a aparținut, însă, lui Alexandru Racu:
 
„ Domnule Jude, să începem cu punctul în care s-ar putea să aveți dreptate. Opinia mea nu este a unui expert în filmul românesc de după 1989, ci a unei persoane destul de informate, conectate la dezbaterile publice și care a văzut cel puțin marile titluri ale ultimelor două decenii. Tocmai de aceea, ea s-ar putea să fie mai relevantă pentru impactul social al cinematografiei românești contemporane decât opinia unui expert/critic care a văzut tot ceea ce se putea vedea - nu este și cazul meu. Nu am de unde să știu ce pregătește Centrul Național al Cinematografiei și recunosc că din numele de regizori înșirate de dumneavoastră îl cunosc doar pe unul. Acestea fiind spuse, acel "se face" care vă nedumirește pe dumneavoastră are menirea tocmai de a depersonaliza dezbaterea. În acest sens, nu v-am acuzat că faceți propagandă - deși nu pot să mărturisesc că n-am sesizat și această notă deranjantă în singurul film regizat de dumneavoastră pe care l-am văzut, și care în mare mi-a plăcut, cu toate că putea să fie mai bun dacă ar fi lipsit aspectul indicat (judecată subiectivă) - ci am constatat că peisajul de ansamblu al cinematografiei românești contemporane (din câte mi-a fost dat mie să văd) de al cărui aspect, evident, nu doar dumneavoastră sunteți responsabil, seamănă tulburător de mult cu rezultatul vechii propagande ceaușiste. Repet, este opinia unui consumator de film, nu cel mai avid, nu a unui critic/specialist, acesta din urmă putând cu siguranță să adauge cel puțin niște binevenite nuanțe suplimentare la intervenția mea. Dumneavoastră faceți ceea ce știți sau ceea ce puteți, în principiu, pentru motive care vă sunt, sau ar trebui să vă fie, mult mai accesibile dumneavostră decât mie. Spun asta deoarece constat modul în care vă autoiluzionați că ceea ce faceți dumneavoastră reprezintă un act de verticalitate profetică, în răspăr cu vremurile și cu cadrul social, când de fapt este cât se poate de confortabil și de conformist în mediile în care vă învârtiți și de care depind recunoașterea dumneavoastră socială. Nimic comparabil, vă asigur, cu tonele de denunțuri (asemănătoare ca ton cu al dumneavoastră, fapt deloc întâmplător) și de înjurături pe care le-am încasat eu, de la frații ortodocși, pentru că am spus adevăruri inconfortabile despre Mișcarea Legionară, antisemitism ș.a.m.d. Asta ca să nu mai vorbesc de faptul că atât cele pe care le-am scris în cartea de la Tact, cât și reacțiile cititorilor "onorabili" ca dumneavoastră la ceea ce mai scriu uneori pe facebook, fac ca integrarea mea în peisajul intelectual contemporan să fie un proces foarte dificil și, vă asigur, costisitor.
 
Motiv pentru care, așa cum am anunțat de altfel în textul postării, voi sancționa cu unfriend răstălmăcirea mizerabilă a celor spuse de mine, la care v-ați dedat, cu scopul de a împărți, din nou, lumea și expresiile gândirii în alb-negrul care vă definește optica (cine nu e cu noi, pe noul val, e cu România Mare, Hitler, Antonescu, Zelea-Cordeanu, ș.a.m.d.) și care, după cum am spus, pe mine unul chiar nu mă impresionează. O seară frumoasă vă doresc!”