Pentru Arlette Coposu, „viața s-a oprit la vârsta de 30 de ani” (ca să parafrazăm o reclamă din vremurile noastre).

Arlette Coposu s-a căsătorit cu Corneliu Coposu în data de 24 octombrie 1942, rămânând împreună doar cinci ani, până la arestarea Seniorului în 1947, urmând să fie condamnată, la rândul său, la 20 de ani de muncă silnică pe viață.

Când a fost arestată, în 1950, Arlette Coposu avea 35 de ani și lucrase ca funcționară la Ministerul de Externe. Șoțul ei, Corneliu Coposu, era deja închis de aproape 3 ani.

În urma unui proces fabricat, a fost acuzată de spionaj în favoarea Franței și condamnată la 20 de ani muncă silnică pentru „complicitate la crimă de înaltă trădare”. O așteptau 14 ani în temnițele Malmaison, Jilava, Văcărești, Mislea, Miercurea Ciuc și Oradea.

Soarta tuturor celor care aveau  legătură cu Legația franceză a fost pecetluită, scrie Adevărul, de Ana Pauker, care, la ședința Secretariatului CC al PMR din 20 octombrie 1948, a vorbit despre necesitatea închiderii Institutului Francez de la București.

Motivația acestei măsuri a fost, după cum spunea Ana Pauker, necesitatea de a se stopa acțiunile occidentale care foloseau aceste oficii „pentru propagandă, dau filme, au bibliotecă, vin acolo copii de școală". Tot atunci a fost aprobată și propunerea lui Gheorghiu-Dej „ ca Ministerul de Interne să ia apoi măsuri împotriva acelora care merg acolo, să fie trimiși în batalioanele de muncă".

Arlette Coposu a fost eliberată din închisoare în 1964, urmând să mai trăiască doar doi ani, până când a fost răpusă de o boală necruțătoare.

Dintr-o scrisoare a lui Arlette, datată 28 septembrie 1964, imediat după eliberarea din închisoare, adresată mătușii sale Lydia, reies condițiile precare în care trăiau foștii deținuți politici:

„Dragă tanti Lydia, Mariely mi-a spus că a-ți pierdut adresa mea, deci mă grăbesc să vă scriu. Vă mulțumim pentru intenția de a-mi trimite un pachet care îmi va fi de folos.

Puteți pune în el chiar haine purtate de dvs, Renatte sau Gigi. Totul este binevenit, în special dacă puteți să-mi trimiteți haine calde, sufăr teribil de frig… Câteva lame „Gilette” pentru Cornel.

Vă mulțumesc încă o dată dragă tanti Lydia pentru tot, dvs, lui Paul și Lulu.

Văd pe Mariely în mod regulat, locuim aproape. Mihai este drăguț, eu și Corneliu îl iubim mult.

Cu mulțumiri și recunoștință,

Arlette”.

(ACNSAS, Fond Documentar, dos. D2, vol. 11, f. 116)

Arlette Coposu a trecut la cele veșnice în 27 decembrie 1966, în a treia zi de Crăciun.