Între 1866-1947,  Ziua națională a României a fost sărbătorită în data de 10 mai. Ulterior, între 1948 și 1989 această zi a fost schimbată, de către comuniști, cu ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, ziua de 1 decembrie a devenit zi națională și sărbătoare publică în România, ceea ce este valabil până astăzi.

Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus, în ziua de 10 mai 1866, jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a fost cel care a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României.

În data de 14 martie/26 martie 1881 România a devenit, din principat, Regatul României. Pentru a marca importanța acestui eveniment, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai fastuase serbări din istoria României.

După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a fost proclamată Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, în locul celei de 10 mai.

Noua zi „națională” s-a numit ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.