În data de 10 noiembrie 1940, în România s-a produs un cutremur major, cu  magnitudinea de 7,4 pe scara Richter.

La momentul respectiv, agenția Rador nota despre acest cumplit eveniment:

''Mișcarea seismică de intensitate nouă spre zece s-a resimțit patruzeci de secunde în București, duminică dimineața la ora 3 și 40 de minute. Seismul a avut epicentrul în Munții Vrancei unde se află vechi vulcani stinși. Un bloc de nouă etaje din centrul Capitalei a căzut la sol. Există un număr neprecizat de victime. Multe alte case au avut de suferit, mai ales la acoperiș. Acest seism se aseamănă cu cel înregistrat în România în 1938''. (agenția Rador /Agerpres, 10 noiembrie 1940, ora 10,30).

În București, cutremurul s-a soldat cu sute de victime și numeroase pagube material. Atunci a avut loc și prăbușirea blocului Carlton, o clădire modernă cu 14 etaje. Majoritatea celor decedați în București în urma seismului se găseau în această clădire. Au supraviețuit miraculos doar câțiva. Blogul Lovendal scrie:

„Pe 10 noiembrie 1940, în România a avut loc unul dintre cele mai puternice cutremure din istoria țării noastre, care a făcut cel puțin 1.600 de morți. Cutremurul a afectat cel mai mult Bucureștiul, aici dărâmându-se mai multe clădiri. Poate cea mai cunoscută clădire din București care s-a prăbușit cu ocazia acestei tragedii a fost Blocul Carlton, un mic „zgârâie-nori” românesc, minune a arhitecturii din acea perioadă, inaugurat în 1936. El avea 14 niveluri, 47 de metri și 96 de apartamente.

Nu toți cei care se aflau în Blocul Carlton au murit. Au existat și câțiva supraviețuitori (mai exact 9). Printre acești supraviețuitori îi amintim pe: pompierul care păzea alarma antiaeriană de pe Blocul Carlton, un bebeluș și bona lui, un tânăr de 17 ani, alt tânăr care a devenit ulterior medic virusolog la Institutul Cantacuzino din București.

Iată relatarea acelui tânăr de 17 ani, unul din supraviețuitorii cutremurului din ’40 de la Blocul Carlton, relatare povestită de nepotul său:

Bunicul meu s-a aflat la etajul 7 al blocului Carlton în acea noapte și a fost unul dintre cei 9 supraviețuitori ai cutremurului. Bunicul avea 17 ani atunci și era ucenic croitor la un atelier de pe Lipscani, însă meșterul la care lucra avea deasemenea un mic atelier într-un apartament al Blocului Carlton.

În clipa în care a început cutremurul, bunicul s-a trezit automat și din reflex s-a dus la ușă și a ieșit pe hol. Mi-a povestit de nenumărate ori că primul impuls a fost să fuga la lift, ceea ce de altfel a și făcut, însă nu a mai apucat să ajungă la ușile liftului. Cu câțiva pași înainte de ușă s-a rupt pur și simplu filmul. Nu era singur pe coridor, toată lumea de la etajul 7 fugea disperată și absolut toți aveau în minte liftul și scările. Cu câțiva pași înainte de lift pentru bunicul meu s-a rupt filmul. S-a trezit după câteva zile din comă, direct la spital. I s-a spus că a stat 9 ore sub dărâmături, fiind salvat de către pompieri. A avut lovituri puternice la cap și o gleznă ruptă.

Bunicul meu a murit în anul 2008 la vârsta de 85 de ani și jumătate. După cutremur, toată viața lui s-a temut de înălțime și mai ales de ideea de cutremur în sine.”

Site-ul Muzeul de Fotografie oferă fotografiile de mai sus cu următoarea explicație:

„Avem iar parte de o fotografie in exclusivitate. Este o imagine realizata de un militar german detasat la Bucuresti si surprinde unul din momentele dramatice prin care a trecut capitala. Operatiunile de salvare de la ruinele celebrului bloc Carlton, cazut in timpul cutremurul din 1940.

Blocul Carlton se afla intre Universitate si Romana, la intersectia Bulevardului Nicolae Balcescu cu Strada Ion Campineanu. Cu cele 14 etaje, devenise o mandrie a orasului. Avea la parter o sala de cinematograf devenita foarte rapid loc de promenada iar apartamentele erau ocupate de oameni mai cu stare. Fusese inaugurat de curand dar cu toate acestea nu a rezistat puternicuui cutremur. Tragedia a fost majora, numarul victimelor fiind urias. Din cei aproape trei sute de locatari au supravietuit o mana de oameni.

In fotografie vedem o scena in care echipele speciale debaraseaza inca molozul de la fata locului. Probabil imaginea este realizata la cateva zile dupa cutremur. Imi imaginez ca mormanul de daramaturi ar fi trebuit sa fie mult mai mare in perioada imediat urmatoare. Vedem mai multe categorii de  salvatori. De la civili, pompieri si pana la soldati. Probabil trebuie sa fie si un grup de legionari, marturiile spun ca si ei au ajutat la operatiunile de salvare. In dreapta imaginii vedem doi pompieri ce cara o targa cu resturi probabil umane pe rampa unui camion. Privind in detaliu, observam ca pompierii poarta masti albe medicinale.”

Cutremurul s-a resimțit pe mai mult de 2 milioane de kilometri pătrați. Mișcarea terenului s-a simțit spre est la Odessa, Cracovia, Poltava, Kiev și până la Moscova, unde a și provocat unele distrugeri (intensitatea estimată V-VI). Spre nord, aria macroseismică s-a întins până la Leningrad; spre vest până peste fluviul Tisa, iar spre sud-vest și sud, în Iugoslavia, în toată Bulgaria și mai departe până la Istanbul.