Trinitas TV continuă seria „100 de adevăruri istorice”, explicate de Academicianul Ioan-Aurel Pop, cu episodul 2: „Cu ce ne individualizăm?”.

Rectorul Universității Babeș-Bolyai explică faptul că primul lucru care ne scoate în evidență este limba, „o comoară, o frumusețe”. 


„Europa e formată din mai multe popoare și națiuni și din mai multe grupuri etnice și românii se caracterizează prin câteva particularități. Cea mai eclatantă, mai vizibilă, este limba. Românii au limba română care este o comoară, o frumusețe, și orice străin care vine în contact cu un român își dă seama că vorbește altă limbă decât el sau decât a auzit el. Dar mai sunt altele, foarte multe care bine pe lângă limbă”, spune domnia sa.
 
Pe lângă limbă, românii se particularizează prin felul în care își trăiesc ortodoxia, de la pictura bisericilor din Nordul Bucovinei, până la felul în care ne înmormântăm.
 
„Credința ortodoxă este una universală. Credința catolică e una universală, cuprinde mai multe națiuni și popoare aceste credințe. Și totuși, a fi creștin ortodox român reprezintă un lucru inedit, deosebit. De la pictura bisericilor din nordul Moldovei, pictură care este și în interior și în exterior. De la modul de reprezentare a sfinților, de la icoanele noastre, până la felul de a ne ruga. Felul de a ne face pomenile, felul de a ne înmormânta, felul de a ne boteza, toate țin de un specific”, a spus el la Trinitas TV.

România este la mijloc într-un sens de echilibru, oscilând între spațiul cosmic și spațiul teluric. 
 
„Pe urmă, în ce limbă de pe lumea asta mai există cuvântul dor, mai există cuvântul doină? Un străin nu vine să ne întrebe dacă mergem la McDonald's sau dacă citim cărți de aventuri ale unor romancieri americani ci ne întreabă cu ce ne individualizăm noi. Și ne individualizăm cu felul acesta de a fi, cu pășunile noastre, cu fânul proaspăt cosit, cu felul de percepe izvorul. 

Eu îl conving pe un străin că există un mod de a fi român când îl rog să înțeleagă două versuri: Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai. Sunt practic versuri intraductibile care cuprind în ele un univers. Lucian Blaga vorbise despre spațiul mioritic, spațiul nostru vălurit care este ceva între setea occidentalului de a străpunge cerul prin turnuri gotice, de exemplu, și nesfârșita întindere a câmpiei în spațiul rusesc, să zicem. Noi suntem la mijloc într-un sens de echilibru, oscilând între spațiul cosmic și spațiul teluric. Am putea vorbi despre felul de a fi român ore în șir”.
 
Nu în ultimul rând, românii sunt ultimii moștenitori ai romanității orientale.

„Latinitatea occidentală îi cuprinde pe italieni, francezi, spanioli, portughezi, catalani, retoromani, friulani, sarzi și așa mai departe, pe când toată latinitatea asta din Răsărit, care părea că are o vână extrem de puternică, a rămas reprezentată prin români. E adevărat că românii, a mai fost un popor dalmatin sau dalmatic pe coasta Mării Adriatice, care e undeva între Apus și Răsărit, dar lingviștii îl consideră mai apropiat de romanitatea orientală, dar el a dispărut, acest popor s-a topit în altele. Și noi am rămas singurii moștenitori ai romanității orientale. E adevărat că suntem cel mai numeros popor din sud-estul Europei. Adică plămada asta care s-a pus atunci la Dunăre, la Carpați și până în Munții Balcani în secolele 1, 2 și 3 după Hristos, pentru că Dacia a fost cucerită în secolul al doilea la început, dar sigiliul Romei în Dobrogea și între Dunăre și Balcani, s-a pus mult mai repede. În toată această regiune s-a născut o romanitate care până la urmă, la cumpăna dintre mileniu 1 și mileniul 2 este o romanitate deja românească”, a încheiat profesorul Pop.