În Anul Centenarului, Televiziunea Trinitas, a Patriarhiei Române, oferă românilor 100 de lecții de istorie,pe care, timp de două zile pe săptămână, sâmbăta și marțea, le predă academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității Babeș- Bolyai din Cluj Napoca.

Astfel, academicianul Ioan - Aurel Pop continuă explicarea celor 100 de adevăruri istorice despre Marea Unire, cu episodul al nouălea.

În acest segment, profesorul Pop răspunde la întrebarea dacă a existat sau nu o conștiință etnică comună. Rectorul de la Babeș-Bolyai afirmă că Ștefan cel Mare a fost primul care a încercat unirea teritoriilor românești.

„Numele de Regat al Daciei, să știți că este mult mai vechi. După cercetări mai noi, care se vor concretiza în curând, primul care a fost numit Rege al Daciei a fost Ștefan cel Mare. Ceea ce pune problema în cu totul alți termeni. Unde a fost numit Rege al Daciei? În cancelariile occidentale, când el era „Atletul lui Hristos”. După părerea mea, prima încercare de aducere sub aceeași oblăduire a ținuturilor românești s-a petrecut sub Ștefan cel Mare. Sfântul domn al Moldovei.

Eu nu spun că sentimentul etnic național pe vremea lui Mihai Viteazu era unul modern și nici că avea intensitatea din Epoca Modernă. Acum vă spun și când s-au format Țara Românească Unită, Moldova cu Țara Românească în 1859 și, pe urmă, când s-au unit și alte provincii, au existat români care n-au agreat ideea unirii. Dar pe mine mă interesează șuvoiul, mă interesează cum s-a creat o albie pe care a curs apoi un șuvoi care a condus la ceea ce numim astăzi România. Iar aceasta nu se poate nega. Ideea că 10% dintre români nu au vrut unirea este fundamentală, este importantă dar nu este hotărâtoare pentru că 10% nu înseamnă majoritate. 

Când s-a unit Transilvania cu România, unii români care erau funcționari ai statului austro-ungar se temeau de unire căci se gândeau ce vor deveni după? Boierii moldoveni, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn și la Iași și la București, s-au gândit, unii dintre ei, că s-a terminat cu binele lor, că nu vor mai fi nici miniștrii, că va fi un singur guvern și ce se va întâmpla cu viața lor? Dar repet, pe mine mă interesează că s-a făcut România și, dacă s-a făcut România, e foarte clar și logic că argumentele în favoarea ei sunt mai multe decât cele împotriva ei.
 
Trebuie să le relev pe toate dar, ca educator, nu pot să semăn false iluzii. Și atunci, de aceea, cred sincer că urmărirea idei acesteia a unirii, cu onestitate, arătând și reculurile, arătând și ezitările care au fost și arătând și românii care s-au desprins. Să știți că sunt familii românești care s-au desprins din neamul românescu de-a lungul vremii și care au urmași acuma care sunt cine știe ce. De pildă, Nicolaus Olahus a fost român, el a avut conștiință de român dar fiind episcop catolic și pe urmă arhiepiscop primat al Ungariei catolic în secolul XVI... sigur că trăind în Transilvania și căsătorindu-se cu femei unguroaice și asa mai departe, s-au maghiarizat, ei sunt altceva. 

Dar asta nu înseamnă că poporul acesta n-a rămas mereu cu o conștiință a lui iar conștiința etnică, chiar dacă n-o numim națională, există de când este lumea, de când s-au întâlnit doi oameni și unul vorbea o limbă și altul altă limbă, există o conștiință etno-lingvistică."