Pe 12 decembrie 1941, România declara război Statelor Unite ale Americii, intrând astfel într-un conflict simultan cu țările ce urmau să domine lumea pentru următorii 50 de ani: SUA și URSS.
 
Manfred von Killinger, reprezentantul Germaniei la București, și Renato Bova Scoppa, omologul italian, s-au prezentat la Președinția Consiliului de Miniștri și au solicitat lui Mihai Antonescu, în numele guvernelor de la Berlin și Roma, ca România să declare război Statelor Unite ale Americii.
 
În consecință, Ministerul Afacerilor Străine a emis o declarație în care se afirma că ,în conformitate cu dispozițiile Pactului Tripartit și respectând obligațiile solidare prevăzute prin acest Pact, ca urmare a stării de război ce a intervenit între Statele Unite pe de o parte și Reichul german, Italia și Japonia pe de altă parte, România se află ea însăși în stare de război cu Statele Unite ale Americii”.

Cu toate că, probabil oricum SUA ar fi declarat război țării noastre, acțiunea Guvernului Ion Antonescu a oferit acestora o scuză morală pentru acțiunile lor viitoare, scrie jurnalistul Cristian Negrea pe blogul său.

„Mareșalul Ion Antonescu afirmă confidențial ziariștilor români cu acest prilej: ”Eu sunt aliatul Reich-ului împotriva Rusiei, dar sunt neutru între Marea Britanie și Germania. Sunt pentru americani contra japonezilor”. Atare sentimente personale nu aveau cum să fie transpuse în practică. La declarația de război a României americanii nu s-au sinchist să răspundă prea repede. Pe 2 iunie 1942 președintele Franklin D. Roosevelt înaintează Congresului declarația de război a SUA contra României. Pe 3 iunie ea este adoptată de Camera Reprezentanților cu un scor de 361 la zero, iar pe 4 iunie Senatul aprobă și el documentul cu un scor de 73 la zero. Pe 5 iunie 1942 Rossvelt semnează documentul final iar starea de război între România și SUA intră în vigoare”, scrie istorie pe scurt.

Iată documentul adoptat de americani:

„Rezoluție comună

Declarând că o stare de război există între guvernul României pe de o parte iar pe de altă parte Guvernul și poporul american și luând măsurile în această direcție.

Luând în considerare că guvernul României a declarat război Guvernului și poporului american, în consecință Senatul și Camera Reprezentanților declară război. Președintele este autorizat să utilizeze toate forțele militare și navale ale Statelor Unite și resursele guvernului pentru a duce la bun sfârșit războiul contra guvernului României. Toate resursele țării sunt puse la dispoziție de Congresul Statelor Unite”.
 
Scrie Cristian Negrea: „Efectul stării de război între noi și americani se va simți ceva mai târziu prin cele mai puternice bombardamente la care a fost supus teritoriul românesc. Să ne amintim faptul că România, prin resursele sale petroliere din abundență, era principala furnizoare de combustibil pentru Axă. Mașina de război germană, autoarea atacurilor blitzkrieg, funcționa cu petrol românesc. Asta făcea din România, cu rafinăriile din zona Ploieștiului, o țintă primordială pentru oricare adversar al Axei, deoarece fără petrol, tancurile germane s-ar fi oprit fără luptă.

Sarcina distrugerii rezervelor de petrol românești a fost preluată ulterior de către aviația engleză și americană, devenite principalele puteri aviatice ale momentului. Și în momentul în care atacarea României a devenit posibilă, americanii vor aloca resurse enorme pentru a stopa fluxul de petrol al Axei. Pragmatici, ei vor judeca prin prisma faptului că tăierea petrolului ar scurta războiul și vieți americane vor fi cruțate, pentru acest scop nu conta câte alte vieți din cealaltă tabără sunt sacrificate. Pentru atingerea acestui deziderat, ei vor acoperi cu covoare de bombe nu numai rafinăriile de la Ploiești, ci și orașele, inclusiv Bucureștiul. Vor aloca resurse enorme, vorbim de valuri de sute de bombardiere însoțite de sute de avioane de vânătoare, împotriva cărora se puteau ridica doar câteva zeci de avioane române și germane, care vor lupta în inferioritate numerică și tehnică, unul contra douăzeci, de multe ori, dar făcându-și datoria de multe ori cu prețul vieții”.
 
Aceste bătălii au prilejuit un cuvânt memorabil din partea unui erou român, Căpitan aviator Alexandru Șerbănescu (FOTO):

„Nu înțeleg ca un inamic, oricât de mare și puternic ar fi, să intre în țara mea ca-n sat fără câini și s-o pustiască. Nu se va putea spune că în România nu a ieșit niciun român în fața americanilor, chiar dacă pierdem bătălia”. Căpitanul Alexandru Șerbănescu a murit în luptă cu bombardierele americane, pe 18 august 1944.


2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.