Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare a fost un mare sihastru din Egipt și a trăit pe la anii 350-400. După ce a stat o vreme într-o mănăstire din părțile Tebaidei, a plecat în pustie, unde 60 de ani nu a văzut față de om, informează Basilica.

L-a găsit aici Sfântul Cuvios Pafnutie, care a călătorit în toată pustia, dorind să cunoască și să scrie viața pustnicilor.

Onufrie i-a spus că a găsit în pustie pacea inimii, bucuriile rupte din bucuria cerească, rugăciunea fierbinte și că a trăit din osteneala mâinilor sale, hrănindu-se din roadele unui smochin din apropiere. Sfântul Onufrie a murit când încă era la el Pafnutie.

După ce acesta l-a îngropat, îndată coliba s-a prăbușit, smochinul s-a uscat și apa izvorului a secat.