ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ecaterina Teodoroiu sublocotenent - 132 de ani de la naștere

 
Puțini știu că cea mai de succes fotografie colorizată de celebra artistă Olga Shirnina/Klimbim din Moscova preluată de mass media românească și de diverse bloguri, se datorează faptului că la începutul anului 2017 D.S. i-a trimis originalul alb-negru descoperit de el în arhive, date cu privire la culoarea uniformei, a părului, rugând-o să o transforme în operă de artă color, ca un omagiu la centenarul morții eroinei! Thank you, Olga Shirnina! Cu doi ani înainte, artistul Florin Roștariu din Nürnberg i-a solicitat lui D.S. originalul de mai jos pe care l-a colorizat... 
 
Ecaterina Teodoroiu s-a născut la 14 ianuarie 1894 (după alte date, la 15 sau 16 ianuarie) în satul Vădeni/Târgu-Jiu, într-o familie de țărani săraci, cu opt copii. Clasele primare le-a urmat la Vădeni, apoi la Târgu Jiu. Între anii 1909-1916 a făcut studii gimnaziale și a absolvit o școală de infirmiere la București. În 1913, elevă în anul V de liceu, s-a înscris ca cercetașă în Asociația Cercetașilor Români, Cohorta ''Pastorul Bucur'' din București, iar din 1914 era cunoscută ca bună cercetașă în cohorta gorjeană de la Târgu-Jiu, unde activa pe timpul vacanței.
 
După intrarea României în Primul Război Mondial, Ecaterina participă pe front ca soră medicală, iar în toamna anului 1916 când fratele ei Nicolae i-a murit în luptele grele de la Jiu, această inimoasă fată gorjancă a hotărât că trebuie să-și slujească țara în locul lui.
 
În luptele din 6 noiembrie 1916 din apropiere de Filiași a fost rănită de un obuz la ambele picioare, fiind evacuată la București și ulterior la Spitalul „Regele Ferdinand” din Iași. Cu prilejul vizitei M.S. Regina Maria, aceasta a recompensat-o cu 400 lei lunar, acordându-i totodată gradul de sublocotenent onorific, pentru a-i conferi autoritate în fața trupei.
 
Colonelul Constantin Pomponiu fost comandant al Regimentului 43/58 Infanterie nota:
 
”Acești bani nu-i cheltuia pentru ea, decât foarte puțin, fiind și foarte sobră ajuta soldații, ridicându-le traiul cu ce se putea cumpăra în acele timpuri; regimentul având grijă pentru mâncarea și îmbrăcămintea ei, echipată cu aceeași uniformă ca și ofițerii. Deși avea un fizic nu tocmai forte la vedere, însă a fost totdeauna sănătoasă, chiar călărea foarte bine. La toate marșurile inerente intrării Regimentului pe front a mers tot timpul pe jos în fruntea plutonului său pe care-l antrena prin exemplul și însuflețirea sa patriotică, cu toate că purta carabină, cartușele necesare 160, precum și grenade, totdeauna am văzut-o neobosită și cu moralul ridicat”.
 
Pentru faptele sale de arme, Comandamentul Marii Legiuni a Cercetașilor i-a decernat Ecaterinei Medalia ''Virtutea Cercetășească'' de aur, iar prin Înaltul Decret nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917, la propunerea ministrului secretar de stat la Departamentul de Război nr. 12678 din 10 noiembrie 1916, ''domnișoara Teodoroiu Ecaterina din Legiunea de Cercetașe 'Domnul Tudor' a fost distinsă cu Medalia 'Virtutea Militară' de război clasa a II-a pentru vitejia și devotamentul ce a arătat pe câmpul de luptă. S-a distins în toate luptele ce Regimentul 18 Infanterie a dat cu începere de la 16 octombrie 1916, dând probe de vădită vitejie, mai ales în luptele ce s-au dat la 6 noiembrie 1916, în apropiere de Filiași''.
 
Maiorul C. Ștefănescu scria cu vie emoție pe verso-ul originalului acestei fotografii de arhivă :
 
”A fost evacuată în Spitalul Liceului Național din Iași unde prin bunătatea M.S. Regina a primit o deosebită îngrijire care a reabilitat-o în scurt timp. Tot timpul M.S. i-a oferit cadouri și i-a servit din caseta particulară leafă de sublocotenent de campanie.
 
A cerut să fie din nou trimisă pe front și a plecat cu Regimentul 43/59 în uniformă de ofițer. Generalul Broșteanu i-a oferit un loc la ambulanța Diviziei ca soră de caritate. A refuzat, solicitând favoarea de a mai lua parte la un singur atac. L-a dat la 22 august 1917 pe Dealul Secului în fruntea plutonului când aplecându-se și asupra unui grav rănit în luptă a fost lovită de moarte de un glonț în inima ei prea mare. A vrut să răzbune țara cotropită de vrăjmaș și să arate că și o femeie e vrednică de sublime acte de eroism. Dumnezeu nu are ce ierta acestei copile nevinovate care se va prezenta la Judecata de Apoi cu fruntea de eroină înconjurată de aureola de recunoștință a întregului Neam Românesc.”
 
Ecaterina Teodoroiu nu a apucat să vadă în anul 1918 împlinit idealul național, România Mare, de la sfârșitul acestui război cumplit în care micul regat al României, între inamici și aliați, a pierdut aproape un milion de oameni!

Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu – Ioanna D’Arc a României, și-a dat viața pentru țară pe frontul din Moldova la 22 august 1917 în asaltul de la Dealul Secului/ Mărășești. Photographie d'art L. Marcovici, Jassy str. Lăpușneanu
 
Originalul cunoscutei fotografii pe carton descoperită în arhive de D.S.- Daniel Siegfriedsohn / Flickr