Cuvioșii părinți uciși în Sinai – Sfârșitul mucenicesc al celor 38 de sihaștri în Sinai, istorisit de monahul Amonie, a fost în anul 288, în timpul împăratului Dioclețian. Peșterile acestor cuvioși sihaștri aflate în Muntele Sinai, au fost deseori jefuite de către triburile arabe de beduini și barbarii din Egipt, la fel cum s-a întâmplat și cu mănăstirile din acea zonă. În anul 288, niște beduini numiți vlemiți au năvălit asupra muntelui și au omorât 38 de sihaștrii. Geograful Strabon († 29) scrie despre vlemiți că sunt „un neam neputincios la război, numai la a năvăli și a jefui este foarte abil”. Cuviosul Amonie și părintele Dula, egumenul Sinaiului s-au ascuns într-un turn din Mănăstirea Horiv și au scăpat cu viață. Cuviosul Amonie istorisește: „Când am coborât din turn, am găsit pe unii înjunghiați, pe alții 38 uciși cu sabia, având pe trupurile lor multe răni. Doi dintre ei erau încă vii și anume Isaia și Sava. Îndată am îngropat pe părinții cei înjunghiați, iar de cei vii am avut grijă. Unul dintre ei, anume Isaia, sosind noaptea a murit. Sava și-a dat sufletul în mâinile Domnului a patra zi după uciderea celorlalți părinți”.

Cuvioșii părinți uciși în Rait – Mănăstirea Raitului se află aproape de țărmul Mării Roșii. Ea a fost atacată de beduini în același timp cu Sinaiul. Aceștia au venit cu o corabie pe Marea Roșie, au petrecut noaptea ascunși în stâncile de sub mănăstire, iar a doua zi de dimineață au ucis 33 de monahi. Nu au scăpat cu viață decât doi dintre ei și anume: Andrei și Orion. După ce au căutat în zadar în toate chiliile mănăstirii aur și alte lucruri de preț, cei 300 de beduini s-au îndreptat spre corabie. Au găsit-o, însă, sfărâmată de stâncile țărmului. Pe când umblau pe insulă, au fost înconjurați de 600 de oameni înarmați. Aceștia aflaseră de cele întâmplate în mănăstire și au început astfel lupta împotriva beduinilor. Aceștia din urmă au fost uciși până la ultimul.