ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Astăzi se împlinesc 549 de ani de când a avut loc bătălia de la Baia dintre armatele conduse de domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare și regele Ungariei, Matei Corvin.

Armata ungară, vreo 40.000 de oșteni, condusă de însuși Matei Corvin, a pornit (noiembrie 1467) din Brașov spre Moldova. Expediția acestuia avea o misiune clară: pedepsirea domnitorului Ștefan al Moldovei. Totodată suveranul ungar urmărea scopul de a supune Țara Moldovei și a-l reînscăuna pe Petru Aron.

Ștefan a adoptat o strategie defensivă permițând ungurilor să înainteze. În 19 noiembrie regele Matia a cucerit Trotușul, apoi cetatea de lemn de la Bacău, după care a început înaintarea pe Valea Siretului spre Suceava.

Între 29 noiembrie și 7 decembrie a ocupat Romanul și Târgu Neamț, iar în data de 14 decembrie 1467 a ocupat Baia Moldovei, oraș locuit la acea vreme în majoritate de sași și de maghiari, sediu al unei episcopii catolice. 

Aici Ștefan a hotărît să dea lupta definitivă. În noaptea de 14 spre 15 decembrie oastea moldoveană, vreo 12.000 de oșteni, a încercuit Baia, a dat foc orașului și s-a năpustit asupra năvălitorilor, zdrobindu-i într-o încăierare sângeroasă.

Oastea lui Ștefan a atacat pe neașteptate orașul Baia, dând foc palisadelor din lemn ale orașului, ceea ce a luat prin surprindere armata regală, având loc crâncene lupte stradale de noapte, soldate cu mari pierderi omenești pe ambele părți. Grigore Ureche, autorul letopisețului Țării Moldovei relatează că incendiul pus noaptea de moldoveni a creat o mare învălmășeală, în care au fost tăiați cu săbiile aproape jumătate din soldații regelui Matia. El însuși ar fi fost rănit cu trei săgeți și cu o lovitură de lance, ceea ce a determinat transportarea sa în mare grabă spre Ungaria.

Potrivit planului bătăliei, întocmit de Ștefan, toate corpurile armatei moldovene trebuiau să atace dușmanul simultan și concentrat.

Însă corpul de armată moldoveană condusă de marele vornic Crasnaș nu a intrat în luptă. Această faptă rușinoasă, egală cu trădarea, a permis unei părți a armatei ungare și regelui grav rănit să fugă în Transilvania. Atacați în permanență de țăranii moldoveni, ungurii în drumul retragerii au avut mult de suferit. Ștefan însă nu s-a mulțumit cu aceasta.

Campania lui Matei Corvin în Moldova în care semețul rege și armata sa au suferit o grea înfrângere s-a dovedit a fi ultima încercare a ungurilor de a supune Țara Moldovei.

Biruința strălucită a oastei moldovene condusă de Ștefan cel Mare a fost primul act de confirmare, în aria europeană, a autorității lui Ștefan și a țării sale Moldova.