În aceste clipe (articolul a fost scris în seara zilei de 21 decembrie 2019), se împlinesc 30 de ani de la ultimele ore în care Nicolae Ceaușescu mai avea, chiar și formal, puterea în România.Consider că schimbarea din decembrie 1989 este la fel de importantă pentru felul în care există țara noastră azi precum a fost deznodământul celui de-al doilea război mondial, evenimente între care există o relație directă de cauzalitate.

Ceea ce voi scrie în continuare nu urmărește să desconsidere faptele eroice, care nu se pot compara cu aproape nimic din ultimele trei decenii, ale celor care au fost în prima linie la Timișoara (în zilele de 16-17), București (în ziua și seara de 21 decembrie) și în alte orașe până pe 22 decembrie. Sunt onorat că am putut să vorbesc și că, în unele cazuri, le-am strâns mâna unui Ioan Savu, Claudiu Iordache, pr. Mihai-Andrei Aldea, Florian Cristache Ogoran, Iulian Capsali, Marius Mioc, Cosmin Țîntă și a altora al căror nume nu mi le amintesc acum.

15 adevăruri incontestabile despre evenimentele din decembrie 1989

1. Evenimentele din decembrie 1989 au fost punctul culminant al unui război hibrid, care a fost declanșat asupra României și a poporului român, care urmărea schimbarea conducerii statului român. Războiul hibrid a fost declanșat de Uniunea Sovietică și a beneficiat de sprijinul direct al Occidentului. Acest război hibrid a pornit printr-o campanie de dezinformări grosolane lansate de presa din Occident față de situația din România, care trebuia prezentată ca un fel de stat-paria, condus de un personaj asemănător cu Hitler.. Printre cele mai mari fake-news-uri difuzate a fost cel în care Ceaușescu urmărea să radă de pe fața pământului satele maghiare și săsești, pentru „sistematizare”. Nu a fost sistematizat niciun sat maghiar sau săsesc, dar această minciună se găsește și azi, într-un document scris de un român, pe siteul NATO. Printre media cele mai harnice în răspândirea acestor dezinformări se numără agenția Reuters, Radio Europa Liberă, ANSA, care și azi ne țin lecții despre democrație, statul de drept, libertatea de exprimare, pericolul știrilor false, etc

2. În timpul evenimentelor de la Timișoara, Ministerul Apărării Naționale detectează mișcări de trupe maghiare înspre granița României, precum și tăcere radio pe frecvențele tratatului de la Varșovia, ceea ce a convins conducerea MApN că se pregătește o agresiune la frontiera de Vest a țării. Pe 17 decembrie, Ministrul Apărării îl anunță oficial de acest lucru pe comandantul Armatei a IV-a, generalul Iulian Topliceanu.

2.1 Ministrul de Externe francez, Roland Dumas, cerea la 24 decembrie o „intervenție de urgență” în România. El a emis și o idee care avea să stea la baza unei noi concepții privind dreptul internațional, și anume că, atunci când era vorba despre apărarea drepturilor omului, principiul neamestecului în treburile interne ale statelor suverane nu mai este aplicabil. Sună cunoscut?

2.2 În 18 decembrie, Florin Iaru (chiar el) și un grup de prieteni, scot un program prin care cer, printre altele, intervenția unei forțe ONU , multinaționale în România (oare ce țări ar fi fost pregătite să sară primele?) și declararea ca și crima de război a faptelor produse la Timișoara pe 16-17 decembrie.

3.În seara de 20 decembrie, Nicolae Ceaușescu cere o întâlnire cu Ambasadorul URSS la București, dar acesta este plecat din țară și este înlocuit de însărcinatul de afaceri ad interim. În timpul discuțiilor, Ceaușescu îi citește informațiile aflate într-un document emis de Securitate în aceeași zi, în care sunt prezentate date despre implicarea sovieticilor și ungurilor în evenimentele de la Timișoara. Documentul s-a aflat după 1990 în posesia Serviciului Român de Informații, dar niciodată pus la dispoziția publicului.

4. Nicolae Ceaușescu NU a fugit din sediul Puterii, Comitetul Central, ci a fost scos de-acolo, evacuat cu forța la intervenția Generalului Victor Atanasie Stănculescu și cu complicitatea comandantului aviației, Generalul Iosif Rus. În acest mod, Ceaușescu a fost eliminat din centrul puterii, pe 22 decembrie, ora 12:09.

5. În data de 22 decembrie, la ora 10:07, noul Ministru al Apărării, Victor Atanasie Stănculescu, dă ordin tuturor unităților MAPN, de a nu trage în nimeni „să se parlamenteze” cu oamenii din stradă, în contradicție cu ordinul pe care-l primise de la șeful său direct, comandantul suprem al tuturor forțelor armate, Nicolae Ceaușescu.

6. La ora 13:30, prin nota telefonică numărul 38, noul Ministru al Apărării retrage trupele în cazărmi, contrazicând din nou ordinele comandantului suprem al Armatei, Nicolae Ceaușescu. Prin nota telefonică numărul 39, de câteva minute mai târziu, Ministrul Apărării PREIA prerogativele șefului statului, deposedându-l și oficial de putere, pe Nicolae Ceaușescu, aflat în aer, la propriu și la figurat. Astfel, generalul Stănculescu, având cunoștință de părăsirea lui Ceaușescu de către Securitate, dă o lovitură de stat militară, profitând astfel de revolta populară începută la Iași și Timișoara.

7. Pe 22 decembrie, la ora 16:00, la sediul Ministerului Apărării Naționale, Ion Iliescu(la vremea respectivă directorul unei Edituri) și grupul său primesc puterea de la reprezentanții Armatei, Ministerului de Interne și ai Securității. Ceaușescu și Partidul Comunist Român erau răsturnați. La ora 18:00, Iliescu vorbește poporului anunțând noua structură, moment în care se strigă „Fără comuniști”. Concomitent, începe diversiunea cu „teroriștii” care vor să-l apere pe Ceaușescu. Aceștia „trag” în Piața Palatului, dar nu cade nimeni. Oamenii trebuiau goniți acasă, după ce au fost folosiți.

8. Pe 22 decembrie, seara, Ion Caramitru anunță entuziast oamenii din Piața Palatului că președintele URSS, Mihail Gorbaciov „salută” evenimentele de la București și „este alături de noi”. Azi, fiu-su „vânează” agenți ruși pe internet.

9. Pe 23 decembrie, realizând pe mâna cui a încăput țara, Generalul Ștefan Gușă își propune să aresteze la MAPN, grupul Iliescu, dar eșuează din cauza lipsei de cooperare a generalilor cărora le solicitase sprijinul. Pentru fronda sa, Ștefan Gușă se va alege cu un cancer galopant și un exil la Cluj Napoca. Va fi „curățat” în 1994, definitiv.

10. Toți cei care au apărut la TVR în 22 decembrie pentru a citi comunicatul FSN către țară erau agenți sovietici sau colaboratori ai acestora, în frunte cu Ion Iliescu și Silviu Brucan. Imediat după „eliberare”, în fața națiunii au fost aduși vânzători de țară dovediți și prezentați ca eroi. „Eliberatorii” au omorât 900 de oameni, în timp ce ăl de care ne eliberaseră, 100. Ion Gavrilă Ogoranu s-a prezentat și el să vorbească națiunii, dar nu a fost primit la TVR.

11. Toți cei care au fost percepuți ca oponenți sau potențial periculoși pentru noua putere au fost uciși sau reduși la tăcere: de la colonelul Trosca (anti sovietic convins), la generalii Nuță și Mihalea, generalul Vasile Milea la Nicolae și Elena Ceaușescu, uciși după 22 decembrie 1989, la generalul Ștefan Gușă (1994), generalul Gică Popa (șeful completului de la Târgoviște). Generalul Iulian Vlad a fost închis timp de trei ani și n-a vorbit despre evenimente decât în preajma morții, după 30 de ani!

12. În timp ce soții Ceaușescu se aflau în unitatea de la Târgoviște, mai mulți ofițeri au primit îndemnul să-i omoare, fără proces, „prin recurgerea la metodă”.

13. Soții Ceaușescu au fost condamnați la moarte pentru 4 puncte de acuzare. Între executarea sentinței și anunțul public al acesteia s-a mai introdus și al cincilea punct: însușirea a un miliard de dolari. Nici nu se răcise bine cadavrul „Tovarășului” că se începuse marea devalizare a avuției naționale.

14. Ultimele cuvinte ale lui Nicolae Ceaușescu au fost: Trăiască România, socialistă, liberă și independentă!

15. După ce l-a executat pe Ceaușescu chiar în Ziua de Crăciun, generalul Stănculescu a luat cadavrele cu elicopterul și le-a lăsat în Ghencea, unde s-a dus la petrecerea de Crăciun organizată acolo, din bugetul alocat anterior, de către cei aflați în saci, bineînțeles. Noua eră a României putea să înceapă.