ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Sfântul Sfințit Mucenic Ianuarie – A fost episcopul provinciei Campania din Italia. În timpul prigoanei lui Dioclețian (284) a fost prins în cetatea Benevent unde își avea scaunul arhieresc și dus înaintea guvernatorului Timotie.

Acesta l-a îndemnat să se închine la idoli, dar sfântul Ianuarie nu a acceptat și pentru asta a fost aruncat într-un cuptor cu foc. El a scăpat nevătămat, iar guvernatorul a poruncit să fie bătut. Printre cei de față erau Sosen și Procul din Puzzoli și doi mireni, Eutihie și Acution care au fost și ei supuși chinurilor.

După ei au fost prinși alți doi și anume, diaconul Faust și citețul Dezideriu. Toți au fost dați spre mâncare fiarelor sălbatice, dar acestea nu s-au atins de ei. Văzând aceasta guvernatorul a poruncit să fie tăiați cu sabia. Trupurile lor au fost luate de creștinii din cetățile din jur. Moaștele Sfântului Ianuarie au fost așezate în biserica din Neapoli.

Alexandra, mucenița lui Hristos Dumnezeu, era soția împă­ratului Dioclețian. Deci văzând ea că Sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu și sănătos, s-a înfățișat înaintea împăratului, în vreme ce el aducea jertfă idolilor, și s-a mărturisit pe sine creștină; pentru aceea a fost pusă în închisoare. După ce a fost închisă, s-a dat hotărâre ca să fie tăiați cei doi, Gheorghe și Alexandra. Aflând ea această hotărâre a împăratului, în închisoare s-a rugat lui Dumnezeu și și-a dat sufletul.

Iar Apolo, Isachie și Codrat, fiind din slugile împărătesei Alexandra, și văzând-o pe ea că a disprețuit vremelniceasca și stricăcioasa împărăție și pe muncitorul împărat, și că, crezând în Hristos, a și murit pentru El, au crezut și ei în Hristos. Deci, înfățișându-se cu îndrăznire, au mustrat pe împărat, numindu-l călcător de lege și sălbatic, și că nu i-a fost milă de însăși femeia sa, cu care a făcut copii.

Mâniindu-se împăratul pentru aceasta, a poruncit ca să-i pună la închisoare, și aceasta făcându-se, gândea el toată noaptea cu ce moarte îi va pierde. Dimineața, scoțându-i din temniță, pentru Codrat a poruncit să fie tăiat, iar Apolo și Isachie, iarăși să fie puși la închisoare și să fie uciși cu foamea. După câteva zile, fiind istoviți de foame, și-au dat sufletele lor în mâna Domnului.
 

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Maximian, patriarhul Constantinopolului.

Acest sfânt Maximian era din Roma veche, fiu de părinți bogați și de bun neam; din oarecare trebuințe lăsând Roma s-a dus la Constan-tinopol, unde strălucind cu starea și cinstea vieții lui, și cunoscut fiind ca isteț cu mintea și foarte învățat, a fost hirotonisit preot de fericitul întru pomenire patriarhul Sisinie. Ajungând el până în vremea ereticului Nestorie, care a fost în urma preasfântului Sisinie, a fost prohirisit patriarh în Constantinapol, prin alegerea împăratului și a tot poporul. Și bine păstorindu-ți turma sa doi ani și cinci luni, și Biserica nevătămată de sminteli păzind-o, s-a odihnit în Domnul, transmite Calendar-Ortodox.ro.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Atanasie Sinaitul.

Acest între sfinți părinte al nostru lăsând lumea și cele din lume și luându-și crucea sa pe umeri, după cuvântul Domnului, a urmat lui Hristos cu osârdie; și dorind de mai mare nevoințe de fapte bune, s-a dus la Ierusalim, și închinându-se la cinstitele locuri și cu credință sărutându-le s-a suit la Muntele Sinaiului; și acolo aflând monahi foarte desăvârșiți în sihăstreasca petrecere, a rămas împreună cu ei supunându-li-se și slujindu-le. Deci, făcându-se foarte smerit cugetător, a luat de la Dumnezeu darurile cunoștinței și multei înțelepciuni. Prin care scriind vieți ale sfinților părinți, și cuvinte de suflet folositoarc alcătuind, ajungând la adânci bătrâneți s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirca pătimirii sfântului sfințitului mucenic Teodor cel din Perga Pamfiliei și a celor împreună cu el.

În împărăția lui Antonin stăpânind guvernatorul Teodot în Perga Pamfiliei, alegea la rânduiala ostășească pe tinerii cei frumoși și tari cu trupul, spre slujba împărătească. Cu aceștia au luat și pe acest fericit Teodor, frumos la vedere, și la guvernatorul Teodot l-au dus; care a pus pe el ca și pe ceilalți tineri semnul cel ostășesc. Iar sfântul Teodor semnul acela îndată l-a aruncat de la sine, zicând: "Eu însemnat sunt din pântecele maicii mcle, cu Împăratul meu cel ceresc, cu Domnul Iisus Hristos, și nu voiesc să fiu ostaș la alt împărat." Și l-a întrebat pe el guvernatorul: cărui împărat te-ai făcut ostaș? Răspuns-a sfântul: "M-am făcut ostaș Aceluia ce a făcut cerul și pământul." Și îndată guvernatorul cunoscând că e creștin, i-a zis: "Au nu vei aduce zeilor noștri jertfe?" Răspuns-a sfântul: "Eu demonilor celor necurați jertfă niciodată n-am adus, nici voi aduce." Atunci a poruncit guvernatorul ca să-l bată pe el; și bătându-l foarte, iarăși la întrebare l-a pus inainte, și i-a zis: "Acum, oare, pleca-tu-te-ai, și mai cu blândețe ne vei răspunde nouă, și te vei închina zeilor?" Răspuns-a sfântul: "De ai fi cunoscut și tu pe Dumnezeul ce te-a făcut pe tine, singur ai fi voit ca să te închini Aceluia." Și a poruncit guvernatorul ca să aprindă un foc, și să aducă o tigaie mare de fier, și să topească multă smoală, pucioasă și ceară, și să pună în tigaie pe mucenicul gol, și să toarne peste dânsul cele topite. Și făcându-se aceasta, deodată a făcut Dumnezeu o minune preaslăvită. Pentru că un vuet mare ridicându-se, și făcându-se cutremur, a crăpat pământul în două în acel loc, unde se afla focul și tigaia, și apă multă din crăpătura pământului a izvorât, și a stins focul și tigaia, iar sfântul mucenic cu totul a rămas sănătos, și către guvernator a zis: "Iată vezi că nu al puterii mele este lucrul acesta, ci al lui Hristos Dumnezeului meu, Căruia eu slujesc; iar tu de voiești ca să cunoști puterea zeilor tăi, clădește alt foc și tigaia iarăși o arde, și poruncește ca pe unul din ostașii tăi să-l întindă pe ea în numele zeilor tăi, și atunci vei vedea puterea lor, și tăria cea întru toate a Dumnezeului meu o vei cunoaște."

Iar ostașii cei ce-i stau înainte auzind acestea, au zis către guvernator: "Nu, domnule, să nu faci nouă aceasta, ci mai ales papilor zeilor să le faci așa. Pentru că mai degrabă va asculta tigaia pe popa, ca și pe Teodor, și nu-l va arde pe acela, precum și pe dânsul." Iar guvernatorul îndată poruncind să cheme pe un popă, l-a întrebat pe el: "Cum îți este numele?" Răspuns-a popa: "Dioscor îmi este mie numele." Zis-a către dânsul guvernatorul: "Cu ce fel de vrajă și buruiană se ung creștinii, și intră cu îndrăzneală în foc, și nearși rămân, precum și Teodor acum de foc nevătămat este?" Răspuns-a Dioscor: "Creștinii nu sunt vrăjitori, ci numele lui Hristos este așa de puternic, încât unde este chemat Acela, acolo toată buruiana si basmele cele vrăjitorești se strică, și demonii se cutremură." Zis-a guvernatorul: "Au doară, mai tare este Hristos decât Dia al nostru?" Răspuns-a Dioscor: "Dia și ceilalți zei cu dânsul sunt idoli surzi și nesimțitori, și te rog pe tine, nu mă sili pe mine ca să mă sui pe tigaie, ci de voiești ca să știi puterea lui Dia, pe acela singur mai ales să-l pui pe foc." Zis-a guvernatorul: "Și cine poate să facă aceasta? Pentru că cine va îndrăzni să pună pe zeu în foc?" Zis-a Dioscor: "Poruncește-mi mie, și eu voi face aceasta. Și de se va împotrivi mie Dia, atunci îl voi crede pe el, că este Dumnezeu, și poate să se apere pe sineși de foc." Zis-a guvernatorul: "Cu adevărat de acum nu mai ești tu popă de vreme ce unele ca acestea asupra zeilor grăiești." Răspuns-a Dioscor: "Am fost popă, asemenea ție întru credință păgânească, însă văzând acum pe fericitul Teodor neclintit de chinurile ce i se dau de la tine și de foc nears, am cunoscut puterea lui Hristos, și neputința mincinoșilor zei am înțeles-o, și m-am întărit întru credința lui Hristos, și voiesc astăzi să mă fac împreună ostaș cu Teodor." Zis-a către dânsul guvernatorul: "Dacă așa grăiești Dioscor, apoi suie-te pe tigaie, ca și Teodor." Atunci Dioscor căzând către mucenicul lui Hristos, a zis: "Robule al lui Hristos, adevăratului Dumnezeu, Teodore, roagă-te pentru mine"; și s-a rugat sfântul pentru Dioscor. Apoi au dezbrăcat de Dioscor, și pe tigaia cea încinsă întinzându-l, tare a strigat: "Mulțumesc ție, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul lui Teodor, că cu robii Tăi mă rânduiești pe mine; primește cu pace sufletul meu." Și acestea zicând și-a dat duhul, și a luat într-un ceas cununa muceniciei ca și tâlharul pe cruce raiul.

După săvârșirea fericitului Dioscor, pe sfântul Teodor l-a aruncat în temniță. După aceea în altă zi, de picioare împiedicându-l și de un cal sălbatic legându-l, l-au târât pe ulițele cetății, gonind foarte tare calul; calul, fără de rânduială purtându-se, peste prăpastii căzând s-a zdrobit, și a pierit, iar mucenicul cu nevăzută puterea lui Dumnezeu păzindu-se, și din legătură dezlegându-se, a rămas întreg și fără de vătămare, toți mirându-se de o minune ca aceea. Iar doi din ostași: Socrat și Dionisie, cei ce legaseră pe sfântul de cal, povesteau o vedenie oarecare minunată. Că în timp ce alerga calul, au văzut o căruță de foc din cer pogorându-se la mucenic, care pe mucenicul cel târât l-a luat în sineși și-l trăgea, și l-a pus pe acela în divan întreg. Acești doi ostați spunând aceasta la toți, au strigat: "Mare este Dumnezeul creștinilor." Aceasta auzind guvernatorul, a poruncit ca și pe aceia împreună cu sfântul Teodor în temniță să-i închidă, și a gătit trei zile un cuptor, cu foc mare încindându-l. După aceea în cuptorul acela a aruncat pe mucenicul și pe amândoi ostașii ce crezuseră în Hristos, pe Socrat și pe Dionisie, și îndată niste rouă dumnezeiască s-a pogorât de sus, și i-a rourat pe dânșii, și văpaia a răcorit-o, și ședeau sfinții în mijlocul cuptorului ca în mijlocul unui vânt răcoros și vorbeau unul cu altul.

Atunci și-a adus aminte sfântul Teodor de fericita maica sa, care mai înainte cu trei ani se robise de cei de alt neam, și în țară străină cu alți mulți fusese dusă, și s-a rugat pentru dânsa lui Dumnezeu zicând: "Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule al minunilor, arată-mi mie pe maica mea, precum Tu știi, cu dumnezeiască puterea Ta. Pentru că doresc ca să o văd pe ea, iar Ție toate Îți sunt cu putință; arată-mi mie pe aceea, ca și ceilalți să cunoască măririle Tale." Așa sfântul rugându-se, se stingea văpaia încet, fiindcă încă și ploaie cu rugăciunile mucenicului se pogorâse, și a stins cuptorul, și se plecau sfinții spre somn întru dânsul, și acum era noapte. Și în vis îngerul stând înaintea sfântului Teodor, i-a zis: "Nu te mâhni Teodore pentru maica ta, că iată o vei vedea pe ea"; și deșteptându-se sfântul din somn, a spus prietenilor săi vedenia cea din vis. Și încă el aceea spunând a stat în mijlocul cuptorului maica sfântului, care se numea Filipia, și văzând pe fiul său cel iubit, s-a bucurat și l-a sărutat cu dragoste, și pe ostașii cei ce erau împreună cu dânsul, și le-a spus de unde și cum a venit, cu nevăzută mână purtându-se. Iar sfântul mucenic Teodor la cer mâinile ridicându-și, mulțumirea cea cuvenită a dat lui Dumnezeu. Iar a doua zi guvernatorul din somn sculându-se a zis către ai săi: "Mi se pare mie că n-a rămas în cuptor nici un os al lui Teodor și al ostașilor celor aruncați împreună cu dânsul."

Acestea grăind el, unul din străjerii cei ce păzeau cuptorul, a mers la guvernator spunân-du-i că mucenicii sunt vii în cuptor, și că focul încă de seara s-a stins de tot, din pricina unei ploi care s-a vărsat de sus peste cuptor, stingându-l, și că maica lui Teodor din robie fără de veste venind, șade în cuptor ca într-o cămară cu fiul și cu ostașii vorbind despre Dumnezeul lor. Aceasta auzind guvernatorul s-a spăimântat și sculându-se a mers la cuptor, și chemând pe fericita Filipia, a zis către dânsa: "Oare, tu ești maica lui Teodor?" Răspuns-a fericita: "Eu sunt." Zis-a către dânsa guvernatorul: "Învață pe fiul tău ca să se închine zeilor, ca să nu piară el și pe tine fără fiu să te facă." Iar ea a răspuns: "Fiul meu, precum de dânsul mai înainte de zămislirea lui de la Domnul meu înștiințare am luat, răstignit va fi de tine, și va jertfi lui Dumnezeu jertfă de laudă." Zis-a guvernatorul: "De vreme ce tu singură ai hotărât fiului tău moarte pe cruce, așa să fie." Și îndată a poruncit ca pe sfântul Teodor să-l răstignească, iar sfintei Filipia cu sabia să-i taie capul, iar pe ce doi ostași, pe Socrat și pe Dionisie, să-i împungă cu sulițele. Și așa sfinții mucenici ți-au luat cununile. Iar sfântul Teodor trei zile pe cruce spânzurând viu, după aceea către Domnul s-a dus. Atunci oarecare din dreptcredincioși, luând trupurile sfinților, le-a învălit cu cinstite giulgiuri cu aromate, și la loc însemnat le-a pus cu cinste, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe un Dumnezeu în Treime slăvit în veci. Amin.

Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Filipia maica sfântului Teodor, care de sabie s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.