Sfânta Maria Magdalena era din cetatea Magdala, aflată la hotarele Galileei cu Siria. Fiind bântuită de șapte duhuri necurate, ea ducea o viață de grele pătimiri.
 
Auzind, însă, de Hristos și de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, în sufletul ei s-a născut nădejdea că va fi izbăvită de către Iisus. Deci, mergând la El, s-a învrednicit de milostivirea Lui și El a tămăduit-o de lucrarea diavolească, luminându-i cugetul cu lumina unei noi vieți, plină de dumnezeiasca dragoste (cf. Marcu 16, 9; Luca 8, 2). Tradiția ortodoxă nu o confundă cu femeia păcătoasă, ci dimpotrivă, o laudă pentru viața ei curată. De atunci, Maria s-a făcut următoare a lui Hristos și, împreună cu alte sfinte femei, a slujit Domnului pe tot drumul greu al vieții Lui. În clipa cea mai grea, a răstignirii, când Apostolii au fugit de frică, Maria Magdalena a rămas lângă Crucea Mântuitorului.

ImunoMedica

 
Iar când Sfântul Trup al Domnului a fost așezat în mormânt, ea era de față, vărsând multe lacrimi. Cu nerăbdare a așteptat trecerea sâmbetei, ca să poată veni cu miruri la mormântul Domnului, pentru care ea s-a numit și mironosiță, adică purtătoare de mir. Pentru multa ei credință, Maria Magdalena s-a învrednicit a fi cea dintâi care a primit de la înger vestea Învierii Domnului. Și tot ea a fost cea dintâi care L-a văzut pe Hristos după dumnezeiasca Lui Înviere din morți. Ea este cea dintâi vestitoare a Învierii și cel dintâi martor al ei.

După Înălțarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a pornit alături de Sfinții Apostoli la răspândirea credinței, semănând în suflete cuvântul dumnezeiesc pe care-l auzise din însăși gura lui Hristos. De aceea, ea este numită și întocmai cu Apostolii. O tradiție ne spune că în apostoleasca ei strădanie, Maria Magdalena a ajuns până la Roma, unde s-a înfățișat înaintea împăratului Tiberiu (14-37), vorbindu-i despre nedreapta moarte a lui Iisus Hristos și despre Învierea Lui, iar în drumul ei de întoarcere de la Roma s-a oprit la Efes, slujind Sfântului Apostol Ioan în ostenelile lui de răspândire a cuvântului lui Dumnezeu. Și așa, nevoindu-se, a adormit în Domnul, fiind înmormântată la Efes.

Astăzi, părți importante din sfintele ei moaște se găsesc, în Răsărit, la Mănăstirile Simonos Petra, Dionisiu și Esfigmenu din Muntele Athos, iar în Apus, în bazilicile Lateran din Roma și Sfântul Maximin din Marsilia. În România, părticele din moaștele ei se găsesc la bisericile Mihai Vodă și Pajura din București, precum și în alte sfinte locașuri.