În ziua de 24 septembrie, Biserica prăznuiește pe: Sfânta Mare Muceniță Tecla, cea întocmai cu Apostolii; Cuviosul Siluan Athonitul; Cuviosul Coprie, făcătorul de minuni; Cuviosul Avramie; Cuviosul Nicandru. 

Sfânta Muceniță Tecla s-a născut în orașul Iconium, capitala Licaoniei, la 420 de km de Constantinopol (astăzi Konya, în Turcia). Aici au propovăduit Onisifor și Sfinții Apostoli Pavel și Barnaba. Sfânta Tecla este numită „întocmai cu Apostolii” datorită râvnei de care a dat dovadă în propovăduirea Mântuitorului Iisus Hristos și a Evangheliei Sale.


Tecla era fiica unor oameni bogați, dar păgâni. La vârsta de 18 ani, a fost logodită cu Tamir, fiul guvernatorului orașului. Despre ea, Sfântul Metodie, Episcopul Patarelor – Liciei ( 311) spunea: „era știutoare de filozofie și de arte frumoase și când vorbea cu putere și elocință, blândețe și ușurință, atrăgea pe toți prin farmecul cuvintelor sale”. Ajungând în orașul Iconium, Sfântul Apostol Barnaba și Sfântul Apostol Pavel au rămas în casa lui Onisifor pentru a propovădui cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos și în acest oraș. Auzind despre ei, Sfânta Muceniță Tecla s-a oprit la geamul casei unde propovăduiau și a rămas timp de trei zile, ascultând cuvântul Apostolilor.

Sfântul Apostol Pavel este întemnițat, din cauza învinuirilor aduse de mama Sfintei Tecla. Noaptea, Sfânta Muceniță se duce la temniță și dă un ban de aur gardianului, care o lasă să intre la Sfântul Apostol Pavel, acesta botezând-o în numele lui Iisus Hristos. Aflând despre aceasta, mama Muceniței Tecla insistă ca Sfinții Apostoli să fie alungați din cetate, iar Tecla să fie arsă pe rug. Dumnezeu i-a ascultat însă rugăciunile Sfintei, trimițând ploaie, care a stins focul și i-a permis Muceniței să fugă din oraș.

Împreună cu Sfinții Apostoli, Tecla a plecat și au propovăduit pe Domnul Iisus Hristos prin Listra, Derbe și până la Antiohia. Și alte chinuri a mai suferit Sfânta Mare Muceniță Tecla pe parcursul propovăduirii sale, primind binecuvântare de la Sfântul Apostol Pavel să se retragă într-un loc pustiu de lângă Seleucia, unde s-a nevoit multă vreme, vindecând prin minuni pe cei bolnavi și întorcându-i pe mulți la credința creștină.