În ziua de 25 septembrie, Biserica îi pomenește pe: Sfânta Cuvioasă Eufrosina; Cuviosul Serghie de Radonej; Sfântul Mucenic Pafnutie Pustnicul; Sfântul Ierarh Teofil Mărturisitorul, mitropolit al Efesului.

Sfântul Mucenic Pafnutie a fost de loc din Egipt și s-a nevoit în deșert. În timpul persecuțiilor lui Dioclețian (284-305), guvernatorul Adrian a poruncit ca Sfântul Pafnutie să îi fie adus înainte. Sfântul, neașteptând după cei ce fuseseră trimiși să îl aducă, s-a înfățișat înaintea guvernatorului pentru a mărturisi pe Hristos și a răbda chinuri pentru credință.

Dintre soldații care l-au torturat, Dionisie și Callimachi, văzând puterea cu care Dumnezeu îl ținea pe mucenic neatins, au crezut la rândul lor în Iisus Hristos Mântuitorul, faptă pentru care le-au fost tăiate capetele. După aceste chinuri, Sfântul Pafnutie a fost aruncat în închisoare unde, dintre cei închiși, aduce la Hristos un număr de 40, aceștia fiind arși de vii, ca martiri pentru credință.

După o vreme, Sfântul Pafnutie a fost lăsat liber, nevătămat arătându-se prin grija lui Hristos, iar un creștin pe nume Nestorie l-a găzduit în casa lui. Acesta, împreună cu familia sa, primind îndrumarea duhovnicească a sfântului, au ajuns în curând printre cei mai râvnitori în credință, iar până la urmă au primit moartea mucenicească. 

Sfântul Pafnutie a fost sfătuitor și a întărit în credință pe mulți alți creștini spre a-L mărturisi pe Hristos și a fi supuși la chinuri pentru credință. Unii au fost tăiați cu săbiile, alții arși de vii, numărul lor ridicându-se la 546.

Sfântul însuși a fost aruncat de călăi într-un râu cu o piatră atârnată de gât, dar prin minune el s-a arătat la suprafața apei și a plutit spre mal cu tot cu piatră. Până la urmă, l-au trimis pe sfântul mucenic înaintea împăratului Dioclețian, acesta ordonând ca sfântul să fie răstignit într-un smochin.

Sursa: Doxologia 

Sfânta Cuvioasă Eufrosina a avut părinți creștini, bogați, de loc din Alexandria (Egipt). Nevrând să se căsătorească, a îmbrăcat haine bărbătești și a plecat pe ascuns la o mănăstire de călugări, spunând că este eunuc. Înainte de a-și da obștescul sfârșit, după 38 de ani de aspre nevoințe, i-a dezvăluit tatălui ei trupesc, care venise la ea ca la un părinte duhovnicesc, că este fiica lui cea pierdută.