Considerat cel mai grav din istorie, accidentul nuclear de la Cernobîl, produs pe 26 aprilie 1986, a distrus viețile a milioane de oameni. La acest lucru a contribuit și lipsa de reactie a autoritaților care au ascuns timp de mai multe zile cumplitul dezastru. Acum, după 31 de ani, Cernobîl a devenit un punct important pe harta turismului în zone devastate.

Eexplozia care a avut loc la 26 aprilie 1986, la ora 01.23 noaptea, a ridicat dala superioară a reactorului, cu o greutate de 2.000 de tone. Ca urmare a dezastrului două orașe au fost complet evacuate: Cernobîl și Prypiat. Atunci a fost momentul când lumea a început să privească cu alți ochi energia atomică, accidentul din Ucraina sovietică fiind cea mai mare catastrofă nucleară civilă.

Autoritățile fostei URSS au fost prinse pe picior greșit și sute de mii de oameni au fost trimiși în zonă de-a lungul anilor pentru a remedia efectele dezastrului. "Lichidatorii”, slab echipați, au fost expuși radiațiilor. Dintre aceștia, aproape 3.000 au fost basarabeni, soldați și tineri care tocmai trecuseră în rezervă, dar au fost totuși trimiși să lichideze efectele catastrofei nucleare.

Uniunea Sovietică a reacționat în cea mai nefericită tradiție a secretului, nerecunoscând drama decât după trei zile, după ce Suedia, unde ajunsese norul radioactiv, a alertat lumea întreagă. Tăcerea sovietică, urmată de o serie de minciuni, a favorizat contaminarea a sute de mii de persoane iar modul în care a fost gestionată criza a dezvăluit slăbiciunile statului.

Pe de altă parte, potrivit Greenpeace, cel puțin 100.000 de persoane au murit înainte de 2005 în Ucraina, Bielorusia și Rusia în urma contaminării radioactive care le-a provocat cancer, afecțiuni ale sistemului imunitar, boli cardiace. Peste 2.000.000 de persoane mai suferă încă de pe urma accidentului nuclear cel mai devastator din istorie.

Pentru a opri emisiile radioactive, zona activă a reactorului a fost acoperită în perioada sovietică cu un ”sarcofag” din beton, care oprește radiațiile.