Pe 28 iunie 1940, URSS trimitea României al doilea ultimatum, din decurs a două zile, în care își manifesta agresivitatea și dorința de a ocupa Basarabia și Bucovina de Nord ( și Herța, ulterior) cât mai repede. Colonelul (r) Alesandru Duțu, unul dintre cei mai importanți specialiști în istoria militară a României, a făcut o sinteză a acestei zile negre pentru poporul român.

În primele ore ale zilei de 28 iunie 1940 (2.55), V.M. Molotov a făcut cunoscut lui Gheorghe Davidescu că guvernul sovietic este nemulțumit de răspunsul guvernului român, considerându-l ,,imprecis” deoarece ,,nu se spune direct că el primește propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia și partea de nord a Bucovinei”. 
Cu acel prilej, comisarul sovietic al Afacerilor Străine a înmânat ministrului român la Moscova un nou ultimatum, cu următorul conținut: 

„1. În decurs de patru zile, începând de la orele 14, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești. 
2. Trupele sovietice, în același timp, să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de nord a Bucovinei. 
3. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă. 
4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului. 
5. Să se numească o Comisie compusă din reprezentanți ai guvernului român și ai guvernului sovietic, câte doi de fiecare parte, pentru lichidarea gestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei și instituțiunilor din Basarabia și partea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerile sus-menționate nu mai târziu de 28 iunie, orele 12 (ora Moscovei”). 

Răspunsul guvernului român, transmis de Gheorghe Davidescu cu o oră înainte de termenul fixat, preciza că „pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic”. 

Cerea de prelungire a termenului de evacuare a fost respinsă, V.M. Molotov răspunzând că la ora 14.00 trupele sovietice „vor începe înaintarea lor pentru a ocupa cele trei orașe menționate în Notă: Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă”. În situația în care ,,din motive tehnice” s-ar fi impus unele prelungiri de termen, de ,,câteva ore”, acest lucru urma să fie decis de delegații sovietici (generalii Kozlov și Boldin), ca loc de întâlnire a delegaților români și sovietici propunându-se orașul Odessa. 

Prin Wilhelm Fabricius, guvernul român a rugat guvernul german să intervină pe lângă guvernul sovietic pentru prelungirea termenului de evacuare cu ,,încă două sau patru zile” și ca ,,orașul Cernăuți să fie lăsat României”. Pentru soluționarea problemelor divergente, guvernul român trimite la Odessa pe generalul Aurel Aldea și pe Hagi Stoica (ultimul înlocuit cu generalul Constantin), comisia română obținând, cu greutate, prelungirea termenului de evacuare cu 24 de ore. 

Conform ordinului Marelui Stat Major român orașele Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă trebuiau predate până în seara zilei de 28 iunie (ora 20.00), iar evacuarea terminată în 4 zile (până la 2 iulie, orele 12.00/ora românească), în 4 etape,. Ordinul mai cerea să se stabilească itinerarii pentru ,,accesul” trupelor ruse în Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă și preciza că unitățile trebuiau să se deplaseze numai pe jos, calea ferată fiind rezervată pentru „evacuarea materialelor mai principale, bolnavi, familiile ofițerilor și funcționarilor”. Pentru intelectuali și familiile lor s-a intenționat punerea la dispoziție a 3-4 trenuri, zilnic. Pe fiecare direcție de retragere s-a cerut constituirea a câte unei comisii militare cu interpreți pentru „a lichida, în unire cu comandanții sovietici, eventualele incidente”.Generalul Florea Țenescu a recomandat „să se evite orice incidente” și să se pregătească și să se organizeze rezistența pe Prut.

Ce s-a întâmplat în Basarabia și nordul Bucovinei în zilele următoare a fost tragic, umilitor și rușinos, autoritățile civile și militare (centrale și locale) dovedindu-se incapabile să organizeze cel puțin o retragere ordonată spre Prut (căci de apărare pe Nistru, indiferent de rezultat, nici nu a fost vorba). 

Sintetizând drama României din acele momente, Raul Bossy, ministrul român la Roma, consemna în jurnalul personal: „Începutul tragediei neamului românesc”.

Bibliografie: 
Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, Anul 1940. Drama românilor dintre Prut și Nistru, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 1992; 
Ion Giurcă, Drama României Mari, Editura Pro Transilvania, București, 2000; 
Alesandru Duțu, Maria Ignat, 1940. Drama României. Rapt și umilință, Editura Universal Dalsi, București, 2000.


2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.