ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Motto:

„Regele îmi spune că de 10 mai steagul românesc va fâlfâi deasupra clădirii Parlamentului din Budapesta, acesta fiind singurul mijloc de a-i învăța minte pe unguri.” (Nicolae Iorga – "Memorii, 1918-1920”, volumul II)

-Ei, și acum îți pare bine că făcurăm România Mare și că faci de gardă, tu, căpraru Bivolaru de la Mehedinți, tocmai aci la Budapesta?
-E lucru mare, domnule general… Dar… am auzitără că mai e și o Vienă!…”(General Marcel Olteanu"Huzarul Negru”, 1926)

În continuare tov. Lenin a vorbit despre faptul că trupele românești au intrat în Budapesta dar aceasta nu prezintă cine știe ce importanță.” (Cuvântare rostită la Conferința muncitorilor și ostașilor roșii din 6 august 1919 apărută în Isvestia în 7 august 1919 - Lenin, „Opere”, Vol 39).

Ocuparea Budapestei de către Armata Română și izgonirea bolșevicilor în urmă cu un secol reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai glorioase momente istorice ale României, edificând pe deplin rolul milenar al românilor de apărare a creștinismului la porțile Europei. Cu un an înainte, tot românii curățaseră de comunism însăși Viena. „Cele trei mari operațiuni militare ale corpurilor militare românești atât din vestul cât și din estul României, de la Viena din 1918, avându-i în frunte pe generalul Ion Boeriu și pe însuși Iuliu Maniu, eliberatori ai Vienei de hoardele bolșevice anarhizante, de la Chișinău, din Basarabia, și apoi de la Budapesta, curățată de bolșevici de Armata Română, în 1919, au prefigurat sistemul defensiv al Europei națiunilor creștine în fața celor două expansiuni panideologice antinaționale și anticreștine, revizionismul în haina sa mitteleuropeană sudică și sovietismulîn cele două formule ale sale, stalinismul și cominternismul”afirmă academicianul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie „Dimitrie Gusti” al Academiei Române. Cuadevărat, Ungaria de azi și Europa occidentală ar trebui să le fie profund recunoscătoare României pentru blocarea avansului comunist asupra inimii civilizației europene, cu toate crimele și ororile ce ar fi urmat, aruncând umanitatea în hăurile iadului bolșevic.

Generalul Nicolae Mihăescu,unul dintre înfăpturitorii acelui moment astral al românimii, sintetizează admirabil: „Campania de la Tisa a pus capătbolșevismului în Europa Centrală unde se cuibărise și unde nu i-ar fi fost atât de greu să se întindă dar și în alte părți ale globului pământesc ceea ce ar fi fost un dezastru social incalculabil pentru omenire și civilizația ei. Acest fapt face mare cinste României și istoria nepărtinitoare nu va putea să nu înregistreze într-o zi marele serviciu adus de țara noastră civilizației mondiale prin distrugerea din inima Europei a acestei periculoase molimi care se cheamă bolșevism.”

Trecerea Tisei și ocuparea Budapestei a provocat adevărate sărbători naționale pe cuprinsul întregii Românii. 

Redăm aici, ca omagiu adus acestor mari eroi ai României luptători în campania pentru dezorbirea Ungariei, câteva dintre mărturiile lor scrise pentru posteritatea mai mult sau mai puțin recunoscătoare:

Cum au pus românii opinca pe Parlamentul de la Budapesta 

„Și-au intrat trupele noastre în Budapesta la începutul lunii august 1919.
Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vânători. Șeful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat și foarte vioi.

Deasupra palatului a văzut Iordan cum fâlfâia în vânt flamura ungurească, roșu-verde-alb.

Faptul acesta nu l-a supărat prea tare, dar nici nu i-a plăcut… Dându-și capela pe ceafă și scărpinându-se după ureche și-a zis: "Să dau jos steagul unguresc și să pun fanionul de la companie?… Asta ar ști și madama de la popota domnilor ofițeri s-o facă…”

"Dar am să chibzuiesc în așa fel ca să rămână de pomină și să fie și talpa României răzbunată…”

Zis și făcut. Chemând pe căprarul Bivolaru, s-au suit în norii Budapestei și au coborât steagul în lungul sforii, drept la jumătatea steajerului și, luând apoi opinca răsuflată a căprarului, s-a urcat ca un pui de urs și a pus-o drept căciulă în capul steajerului, lăsându-i nojițele s-atîrne-n vânt. Și așa a fâlfâit multă vreme în cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui.”

General Marcel Olteanu ("Huzarul Negru”, 1926 și Gheorghe Mărdărescu, „Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei și alte mărturii”, Editura Marist, 2010)

Generalul Rusescu, românul care a intrat primul în Budapesta: „Când am apreciat că am întreaga capitală în bătaia tunului, am oprit”

Brigada 4 de Cavalerie de sub comanda generalului GheorgheRusescua fost prima unitate a Armatei Române care a intrat în Budapesta, la 3 august 1919. Cu toate acestea, istoria consemnează data de 4 august, când a avut loc prima defilare oficială a Armatei Române în Budapesta. Ulterior, generalul Gheorghe Rusescu a alcătuit un Memoriu în care istorisește cu talent cum a nesocotit posibilele înțelegeri care se făceau prin spatele trupelor române pentru a se împiedica intrarea Armatei Române în Budapesta.

MEMORIU asupra operațiunilor Brigadei a IV-a Roșiori, dela 31 iulie – 3 august 1919, data intrării la Budapesta”

(...) Cu credința că execut o acțiune bine judecată și temerară cu riscul și sacrificiul însăși al persoanei mele, căci în tot timpul m-am aflat în capul coloanei, ca să execut nu numai ordinul, dar chiar mai mult.

Ajuns în împrejurimile orașului, la răspântia Sarvasz-Cz, am surprins mai multe companii cu piramidele făcute și o baterie gata de tragere. Pentru a nu pierde o clipă am impus celor peste 1000 de luptători inamici să se împrăștie imediat sub amenințarea de moarte și o patrulă a fost lăsată să scoată închizătorile de la arme și a demonta tunurile.

Apoi, am aflat că rolul celor două companii și al bateriei inamice era de a mă opri până la sosirea delegației guvernului și, sub presiune, să renunț la înaintarea spre oraș.

Într-adevar nu străbătusem decât vreun kilometru și sunt întâmpinat de o delegație de trei a guvernului unguresc ce venea în goana automobilului, ca să ma roage a mă opri, având comunicări importante.

La rândul meu i-am rugat să mă scuze, dar sunt în timpul de trap și nu pot opri coloana; după care, am parcurs o distanță de incă trei kilometri, și când am apreciat că am întreaga capitală în bătaia tunului, am oprit.

Plouând torențial, am intrat intr-o locuința și am angajat urmatoarele tratative:

Delegația îmi spune: – „Guvernul se află intrunit intr-un consiliu și ma roagă a mă retrage cu trupa.”

Am răspuns: – „Nu numai ca nu mă retrag, dar imediat voi intra in oraș și oprirea de înaintare nu o poate ordona decât Comandamentul Superior Român la care, le spun ca trebuie să se adreseze; și in fața delegației dau ordin celor doua tunuri a pune în baterie asupra orașului (5000-6000 m)”, după care adaug: – „Timp nu este de pierdut, orice tratative altele decât ce privește detașamentul meu, care este fapt indeplinit, nu le pot trata eu, și dumnealor să se adreseze Comandamentului Armatei Române, la Torek Szt Miclos.”

Delegația in fața mea comunică Guvernului la telefon hotărârea. Raspunsul, tot telefonic, a fost că autoriza delegația a se duce la Marele Cartier General , iar eu să trimit un delegat la Consiliul de Miniștri. Le-am facut cunoscut ca voi veni chiar eu, fixandu-le că dacă până la orele 20 tratativele nu vor fi terminate bombardez orașul!

Odata cu plecarea misiunii, am raportat și situația. La Consiliul Guvernului Ungar, am ajuns la ora 18:30. Venise si căpitanul Mihăilescu ce intrase cu un escadron spre Malxasfold, Est – N-Est – Pesta.

Guvernul îmi comunica că așteapta sosirea și a delegatului misiunii italiene, locotenent-colonel Romanelli. Le raspund ca e de prisos și că nu se poate schimba întru nimic hotărârea mea.

Consiliul îmi face cunoscut ca situația este dificilă, ca populația e agitată, că 20.000 de lucrători armati se vor răscula, iar 3 regimente ce au in oraș, poate, ca nu vor putea fi stapanite la intrarea armatei române.

I-am asigurat sa nu aiba nici o teama, ca Armata română va mențineordinea cea mai perfecta în Buda-Pesta, că trebuie să intru și să imi pună la dispoziție cazarma husarilor „Herzog Ioseph” și care sa fie evacuată de trupele ungare. (Era răspândit zvonul că toate cazarmele erau minate, dar n-am dat crezare). Discutiile prelungindu-se, le pun în vedere că armata roșie maghiară întreagă este capitulata, orașul e incercuit de trupele noastre și catastrofa e inevitabila. O singura concesie ce le pot face, este ca grosul forțelor mele (real nu avem nimic mai mult decat cele trei escadroane, 2 plutoane, 2 tunuri si 2 grupuri de mitraliere) sa fie oprite, pentru noapte, acolo unde se gasesc, iar în oraș să nu intre decat Brigada IV, deja sosita cu mine.

Ora fiind avansată, le pun in vedere că din eroare am uitat a contramanda ordinul ca la ora 20:30, daca nu se termina tratativele, bombardamentul să înceapă chiar fiind eu în oraș.

Consiliul cedează! Și la ora 20:00 un ofițer de legatură ungur este trimis cu ordinul meu ca trupa să intre in oraș!

La cazarma am primit defilarea trupei. Apoi am revenit in oraș și am luat cartier la hotelul Dunapalota (Rietz)la care erau ofiteri italieni si francezi. Alte tratative nu am facutdecâtcele privitoare la detașamentul meu.

A doua zi, 4 august, am fost rugat din nou pentru a scoate trupa din oraș. Le-am răspuns că sunt și rămân și, în caz contrar, mă retrag la punctul inițial din ajun și încep operațiunile de bombardament. (...)

Radu Cosmin (Românii la Budapesta, DESROBITORII, București, Editura Librăriei Stănciulescu, 1920)

„Ocuparea Budapestei însemnează stăpânirea cheii de boltă a imperialismului maghiaro-german” 

"Budapesta a fost ocupată. Un detașament de trei arme în frunte cu generalul Holban a defilat în Piața Octogon din mijlocul orașului, una dintre principalelele piețe centrale ale capitalei Ungariei, în fața comandantului trupelor din Ardeal, generalul Mărdărescu, și a unui imens public.

Vestea sosirii armatei române în oraș s-a răspândit ca fulgerul până prin cele mai îndepărtate mahalale ale Budapestei. Oameni care timp de patru luni nu ieșiseră din casă de frica bolșevicilor de astă dată se coborâseră în stradă și mândrul bulevard Andrássy gemea de lume venită să vadă soldații cu căști de oțel și cu baionete lungi.

Defilarea a fost impunătoare. Ministrul de război ungar, care asista la ea alături de generalul Mărdărescu nu și-a putut stăpâni emoția și felicitând pe comandantul român de admirabila ținută a trupelor noastre a declarat că nu s-ar fi așteptat niciodată ca după trei ani de război și după paisprezece zile de lupte neîntrerupte soldatul român să se poată prezenta în astfel de condițiuni (...)

Această scurtă dar strălucită campanie a dovedit încă o dată calitățile admirabile ale soldaților noștri de care cu drept cuvânt s-a spus că sunt printre cei dintâi în luptă.

Ocuparea Budapestei de către trupele române a produs cea mai mare bucurie în toată țara mai ales că această ocupație reprezintă de fapt înfrângerea politicii imperialiste germano-maghiare în Răsarit și biruința noilor legi morale consfințite prin Victoria finală.

Pentru prima dată o armată a aliaților intră prin luptă într-o capitală dușmană pecetluind printr-un act militar măreț trimful înțelegerii în uriașul război pentru Drept, Onoare și Libertate.

Ocuparea Budapestei însemnează stăpânirea cheii de boltă a celui mai vechi și mai primejdios proces care se dezbate de veacuri în răsăritul Europei și implantarea dreptului aliaților pe ruinele fortăreței imperialismului maghiaro-german.

Dr. Vasile Bianu, medic colonel

(„Însemnări din Războiul României Mari”, „Ardealul”, Cluj, 1926)

Continua amenințare rusească cu Basarabia și Transilvania

Importanța campaniei de la Tisa 

„Campania de la Tisa formează după bătălia de la Mărășești pagina cea mai glorioasă a razboiului nostru de întregire.

1) Pentru repeziciunea aproape surprinzătoare cu care s-a terminat)... propriu-zis dar, campania de la Tisa nu a durat decât șase zile ceea ce constituie un caz unic, un adevărat record în istoria războaielor.

2) Pentru că această campanie a hotărât definitiv soarta provinciilor românesti: Transilvania, Banat si Crișana pe care până la războiul mondial le stăpâniseră ungurii. Dacă campania de la Tisa nu ar fi fost câștigată atât de strălucit de către armata română cele trei provincii surori ar fi căzut poate din nou sub jugul unguresc și atunci adio pentru cine știe cât timp incă întregirea neamului, adio România Mare.

3) Pentru că victoria noastră de la Tisa a temperat pentru foarte multă vreme pofta Rusiei bolșevice de la o aventură la fel ca cea ungurească în scopul de a recuceri Basarabia. In adevăr, cunoscută fiind mentalitatea bolșevicilor ruși din acea vreme este mai mult ca probabil că în cazul unei victorii ungurești la Tisa armatele rusești nu ar fi pregetat să invadeze nu numai Basarabia pentru a o cuceri dar și o bună parte din Moldova, spre a o păstra ca gaj pentru a ne sili sa renunțăm la Basarabia.

4) Pentru că campania de la Tisa a pus capătbolșevismului în Europa Centrală unde se cuibărise și unde nu i-ar fi fost atât de greu să se întindă dar și în alte părți ale globului pământesc ceea ce ar fi fost un dezastru social incalculabil pentru omenire și civilizația ei.

Acest fapt face mare cinste României și istoria nepărtinitoare nu va putea să nu înregistreze într-o zi marele serviciu adus de țara noastră civilizației mondiale prin distrugerea din inima Europei a acestei periculoase molimi care se cheamă bolșevism.

5) Pentru că armata română a fost singura dintre toate armatele aliate care a avut șansa să ocupe în cursul războiului mondial o parte capitală inamică. Aceasta formează orice ar spune invidioșii neamului nostru o aureolă cu care noi și urmașii noștri vom avea tot dreptul să ne mândrim.

6) În fine, pentru că această campanie, în care armata noastră a avut să lupte singură contra armatei ungurești, după victoria ei neașteptată contra tinerei armate cehoslovace dovedește o dată mai mult superioritatea rasei noastre latine față de rasa ungurească.”

Generalul de divizie N. Mihăescu

(„Amintiri și învățăminte din războiul de reîntregire a neamului 1916-1919”, Editura Ziarului Universul, București, 1936)

„Trăiască Republica Comunistă Internațională!”

„Radio telegrama de salut adresată Guvernului Republicii Sovietice Ungare în numele Congresului

Către Guvernul Republicii Sovietice Ungare, Budapesta,

Congresul al VIII-lea al Partidului Comunist din Rusia trimite un salt înflăcărat Republicii Sovietice Ungare.

Congresul nostru este încredințat că nu este departe vremea când comunismul va învinge în întreaga lume.

Clasa muncitoare din Rusia se străduiește din răsputeri să vă vină cât mai curând în ajutor. Proletariatul din întreaga lume urmarește cu atenție încordată lupta voastră și nu va permite imperialiștilor să ridice mâna asupra noii republici sovietice.

Trăiască Republica Comunistă Internațională!

Salut adresat prin radio Republicii Sovietice Ungare

Aici, Lenin.

Trimit un sincer salut Guvernului Proletar al Republicii Sovietice Ungare și în special tov. Bela Kun. Am transmis salutul vostru Congresului Partidului Bolșevic din Rusia. Entuziasm indestriptibil. Vă vom trimite cât de curând posibil Hotărârile Congresului de la Moscova al Internaționalei a III-a, Comuniste, precum și comunicatul cu privire la situația militară. O legătură permanentă prin radio între Budapesta și Moscova este absolut necesară.

Cu salutări comuniste și cu o călduroasă strângere de mână,

Lenin

22 martie 1919”

Lenin, "Opere”, Vol. 38

Articol apărut într-o formă mai amplă și în reputata revistă Evenimentul Istoric

Mai multe materiale și în ediția noastră de mâine

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews