"În fața dumneavoastră se află un monument imaginar al zecilor de mii de morminte necunoscute nouă. Din el se înalță spre cer trei aripi, reprezentând Sfânta Treime. Aceste aripi poartă spre înaltul cerului sufletele noastre, ale foștilor deținuților politici, deportați, uciși, azvârliți mișelește în miez de noapte în gropi comune, fără slujbă religioasă, fără lumânare, fără cruce.” – Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți din România

Monumentul ARIPI, dedicat memoriei luptătorilor din rezistența anticomunistă (1945 – 1989) – din România și Basarabia, după cum s-a precizat – a fost inaugurat luni, 30 mai 2016, pe locul fostei statui a lui Lenin din fața Casei „Presei libere”, după aproape 20 de ani de la câștigarea acestui proiect de sculptorul Mihai Buculei și după trei amânări ale ceremoniei de dezvelire.

Duminică, 29 mai, înainte de inaugurare, mă aflam la fața locului bucuros că ARIPILE, o reprezentare a Sfintei Treimi, potrivit autorului, el însuși fiu de fost deținut politic, au ajuns, în sfârșit, la locul lor, după atâția ani de chin. Am asistat la montare și la ultimele finisări moment în care am aflat cu uimire că placa de marmură a monumentului, care trebuia să  reproducă și câteva versuri de Radu Gyr, din poezia sa „Cântec de luptă”, a fost eliminată.

„Cică n-au căzut de acord asupra versurilor”, a explicat sec unul dintre instalatorii actualei plăci, care conține doar denumirea monumentului. „Și numele eroilor rezistenței anticomuniste din munți, care trebuiau să fie pe marmura roșie recuperată de la monumentul lui Lenin (luată de la un fost monument al lui Ferdinand), de ce au dispărut?”, am mai întrebat, cu naivitate. „C-așa a vrut artistul…”, ni s-a răspuns, făcându-ni-se cu ochiul.

Organizatorii – cuplul Emil Constantinescu și Klaus Iohannis – au refuzat și afișarea chipurilor unor martiri ai închisorilor comuniste la evenimentul inaugurării, deși printre ei puteau să fie, pe lângă figurile luminoase ale Sfinților închisorilor, și Iuliu Maniu dar și Harry Brauner. Iar în loc de slujba de sfințire, la ceremonia oficială am asistat la un ghiveci ecumenist, în care reprezentați ai șapte-opt culte au îngăimat în barbă, fiecare pe limba lui, niște rugăciuni sau cine mai știe ce, că de la microfon nu s-a auzit nimic… O publicație online „centrală” consemna cu gura păcătosului: „de asemenea, a fost susținut și un moment religios”. Inițial am citit „a fost susținut și un moment artistic” dacă tot „așa a vrut artistul”…

"Astăzi, știm fără urmă de îndoială că regimul comunist a fost instaurat prin crimă și teroare, prin forța armelor, de o armată străină de ocupație, potrivnică voinței națiunii.  Împotriva comunismului s-au ridicat însă sute de mii de oameni, cunoscuți astăzi sau nu, care și-au riscat viața și libertatea pentru ca democrația și demnitatea poporului român să nu fie înfrânte. Lor le este dedicat monumentul „Aripi”,” a spus președintele Klaus Iohannis în discursul său oficial. E bine de știut că însuși șeful statului a subliniat cui îi este dedicat monumentul: așadar și lui Radu Gyr – închis de comuniști pentru o poezie – dar și lui Mihail Manoilescu – un geniu ucis mișelește în temnițele bolșevice în care fuseseră aruncați de ocupantul sovietic sute de mii de români care constituiau elita reală a României -, ca să dăm doar două exemple de personalități maculate de post-bolșevicii vremii…

Monumentul s-a inaugurat, așadar, amputat, și, în mod barbar, cenzurarea marelui român Radu Gyr se petrecea tot într-o zi de 30 mai, când, în 1945, începea procesul-mascaradă bolșevic prin care cel ce avea să devină Poetul Închisorilor era condamnat împreună cu alți apostoli ai neamului de către ocupanții sovietici și agenții lor ticăloși, ai căror urmași stăpânesc și azi România, după cum s-a demonstrat în 2016. Și nimic nu s-a schimbat, în bine, de atunci. Dar dincolo de toate acestea, cum spuneam și la momentul inaugurării: monumentul EXISTĂ!

Poate după cutremurul cel mare, când vom scăpa și de Casa Scînteii, pe soclul de marmură al monumentului se vor întoarce, ca un fum, și versurile nepieritoare ale lui Radu Gyr:

"Înfrânt nu ești atunci când sângeri,

nici ochii când în lacrimi ți-s.

Adevăratele înfrângeri,

sunt renunțările la vis.”

PS: La inaugurare a participat și vrednicul de pomenire părinte Sorin Grecu, unul dintre principalii „vinovați” de demolarea statuii lui Lenin, aflată până în 1990 pe actualul amplasament al Monumentului ARIPI, astăzi plecat la Domnul. Anticomunistul anilor '90 a devenit paroh la Biserica ortodoxă "Sfântul Apostol Pavel și a tuturor sfinților români” din Londra (unde s-a auto-exilat după consolidarea regimului Iliescu). Părintele Sorin Grecu a dat tonul demolării lui Lenin, în 1990, printr-o grevă a foamei declanșată pe 28 februarie, la baza soclului statuii. Ulterior i s-a alăturat revoluționarul Gigi Gavrilescu, un macaragiu care a venit din proprie inițiativă cu utilajul de demolare de pe șantierul unde lucra, operațiunea spânzurării în sens invers a lui Lenin desfășurându-se timp de trei zile. L-am reîntâlnit pe preotul anticomunist, aproape neschimbat, și la înmormântarea marelui duhovnic al României, Părintele Justin Pârvu, care îi dăruise mai multe moaște ale Sfinților închisorilor pentru Biserica sa din Londra. Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi în rând cu Sfinții neamului românesc!

Parintele Sorin Grecu pe locul fostei statui a lui Lenin – Foto Raul Giuglea (2016) și Dinu Lazăr (1990)