4 aprilie 1944 este, alături de 4 martie 1977, ziua marelui cutremur care a zguduit Bucureștiul, una dintre cele mai negre zile din istoria Capitalei României.

Atunci, aviația americană a bombardat orașul, cauzând aproape 3.000 de morți. Printre aceștia se putea afla și marele actor Gheorghe Dinică, pe-atunci copil într-unul din cartierele Capitalei.

Din fericire, Dinică a scăpat ca prin urechile acului, deși o bombă americană a căzut chiar pe locul unde se juca împreună cu prietenii săi. De altfel, suflul exploziei l-a aruncat pe Dinică afară din pivnița în care se ascundea.

Scena respectivă, cu copiii morți atârnând prin copaci, l-a marcat în tot restul vieții, după cum mărturisea un prieten al marelui actor.

„Pe 4 aprilie 1944, când Bucureștiul a fost bombardat de anglo-americani, o bombă a căzut chiar lângă locul în care se juca el cu prietenii. Explozia i-a aruncat camarazii prin copaci, cu mațele atârnânde. El a văzut toată tărășenia. Sigur că a rămas marcat!”, povestea Papil Panduru, prieten și fost coleg de clasă cu Gheorghe Dinică.

Gheorghe Dinică a fost considerat unul dintre cei mai mari actori din istoria cinematografiei românești, jucând în peste 70 de filme. Multe dintre personajele interpretate de Dinică au intrat în folclor, replici precum „Nu trage dom' Semaca! Sunt eu, Lăscărică!” (Cu mâinile curate, 1972) sau  „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!" (Filantropia, 2002), devenind legendare. A trecut la cele veșnice în 2009, la București.