Astăzi, 4 februarie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul, un înfocat apărător al credinței ortodoxe de la care ne-au rămas mii de scrisori și învățături.

Sfântul Isidor Pelusiotul era egiptean din naștere si provenea dintr-o familie de vază din Alexandria. El s-a născut în anul 360 și era rudă cu Teofil, arhiepiscopul Alexandriei și cu Sfântul Chiril al Alexandriei. A primit o educație aleasă în științele laice ale timpului,dar a ales viața monahicească pe care a îmbrăcat-o încă de tânăr pe muntele Pelusion, în vremea imparatului Teodosie cel Mic. Pentru scrută vreme a fost profesor de retorică în Pelusion, în Egipt, dar dragostea lui de Dumnezeu l-a făcut să fugă în în pustie, la o viață pustnicească.

După un an de nevoințe ascetice, s-a întors în cetatea Pelusion, unde a fost hirotonit preot. După câțiva ani s-a retras la o mănăstire unde și-a petrecut tot restul vieții, devenind mai târziu și stareț al acesteia. De acolo a scris mii de scrisori pline de har dumnezeiesc și de înțelepciune; ni s-au păstrat mai bine de două mii dintre acestea.

În vremea vieții sale, s-a arătat a fi un înfocat apărător al credinței ortodoxe, scriind (după cum afirmă istoricul Nichifor) mai bine de zece mii de scrisori către diferite persoane, mustrând, sfătuind, încurajând, alinând și povățuindu-i. Când Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscop de Constantinopol era persecutat, iar locuitorii cetății se împărțiseră în două facțiuni, una de partea Sfântului și cealaltă împotriva lui, Părintele Isidor i-a luat partea Sfântului Ioan. I-a scris Patriarhului Teofil, adversar al Sfântului Ioan, că Patriarhul Constantinopolului era o mare lumină a Bisericii și l-a rugat să nu-l dușmănească pe arhiepiscopul constantinopolitan exilat.

Toți istoricii vremii mărturisesc cu putere despre viața sfântă și înțelepciunea cu care a fost dăruit Sfântul Isidor. De la el de altfel ne-au rămas multe cuvinte folositoare, îndeosebi sub forma scrisorilor sale.

Poate una dintre cele mai celebre ziceri ale sale o gasim in Patericul egiptean: "Viața fără cuvânt e mai bună decât cuvântul fără viață. Căci ea și tăcând e folositoare; cuvântul și strigând supără. Dacă se întâlnesc cuvântul și viața, desăvârșesc un simbol al întregii filosofii”.

Acest sfânt mai învață că omul cel îmbunătățit se cade să nu se mândrească pentru lucrurile sale cele bune, ci cele smerite să le socotească pentru sieși. "De este în cineva gând smerit, faptele bune ale aceluia se fac mai luminoase, iar de nu este cu gândul smerit, apoi și faptele bune cele luminoase, se întunecă și cele mari se micșorează. Drept aceea, de voiește cineva să-și arate faptele sale bune, să nu le socotească mari, căci atunci mari se vor afla".

Sfântul cuvios Isidor Pelusiotul a trecut la Domnul între anii 435 și 440, admirat de toți și cinstit ca sfânt încă din timpul vieții.

Troparul Sfântului Isidor Pelusiotul

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Întru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Prea Cuvioase Părinte Isidor, duhul tău.

 

ImunoMedica