A trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305); făcea parte din clasa înaltă a societății din Tars și era orfană de tată. Era frumoasă și cu purtări alese, încât fiul împăratului dorea să o ia de soție.

Atrasă de credința creștină, Sfânta Pelaghia a simțit că trebuie să-și desăvârșească această chemarea prin botez. A mers în taină la episcopul locului, Clinon, care din cauza persecuțiilor dezlănțuite de împărat împotriva creștinilor se ascundea în pădurile din jurul cetății, s-a botezat și s-a făgăduit lui Hristos spre slujire curată.

Întorcându-se acasă, i-a spus mamei sale de schimbarea felului ei de viață, aceasta l-a înștiințat pe cel care trebuia să îi fie soț Sfintei Pelaghia, care cuprins de disperare s-a sinucis.

Toată această întâmplare a speriat-o pe mama Sfintei Mucenițe, gândindu-se că împăratul o să se răzbune pe toată casa și pe tot neamul tinerei creștine. Astfel a dus-o în fața împăratului, acuzând-o și susținând că ea și numai ea este vinovată, și trebuie pedepsită.

Tulburat de evenimente, Dioclețian a chemat-o la judecată și văzând-o neclintită în hotărârea de al mărturisi pe Hristos, a poruncit să fie încins un cuptor de aramă, în care sfânta mucenică a intrat singură, după ce s-a însemnat cu sfânta cruce.

Sfânta Monica este mama unuia dintre cei mai importanți teologi și scriitori bisericești ai antichității târzii, anume Fericitul Augustin, prăznuit de către Biserica Ortodoxă în data de 15 iunie.

Model al mamelor și soțiilor creștine, Sfânta Monica s-a născut în anul 322 în Tagaste, în Africa de Nord. A fost căsătorită cu un păgân destul de binevoitor, însă foarte iute la mânie. Prin răbdarea și dulceața sa l-a câștigat până la sfârșitul vieții la creștinism. Tatăl fericitului Augustin se numea Patritius, iar alături de Augustin au mai avut doi copii, pe Navigius și pe Perpetua.

După moartea soțului, Monica nu a mai dorit să se căsătorească dedicându-și viața creșterii și educației copiilor.
Augustin i-a provocat o mare durere mamei sale pentru că a ales să îmbrățișeze erezia maniheilor. Monica mama lui s-a rugat asiduu și a primit încredințare de la Dumnezeu că fiul ei își va reveni.

Monica l-a rugat chiar pe un episcop, intelectual și bun cunoscător al Scripturilor, care fusese și el maniheu, să încerce și să-l convingă pe Augustin dar nu a avut succes. Acel episcop a liniștit-o pe Sfânta Monica spunându-i să meargă în pace pentru că Augustin, fiul atâtor lacrimi nu poate fi pierdut. A mai durat însă mulți ani până când Augustin își va reveni.

L-a însoțit la Roma și apoi la Milano unde a avut bucuria de a-l cunoaște pe Sfântul Ambrozie care mereu îl felicita pe Augustin pentru că are o mamă atât de pioasă și plină de virtuți.

Prin rânduială de sus, prin înrâurirea Sfântului Ambrozie și pentru mijlocirile mamei sale, Augustin și-a venit în fire și în anul 387, la slăvita sărbătoare a învierii, a primit botezul adevăratei Biserici. Bucuria Monicăi a fost nespusă pentru că a trăit să-și vadă fiul risipitor întors acasă în Biserică.

Plănuind să se întoarcă în Africa, au oprit pentru odihnă la Ostia. Aici la vârsta de doar 56 de ani Sfânta Monica și-a dat sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântată în ostia iar în secolul al VI-lea sfintele sale moaște au fost mutate într-o biserică. Ulterior au fost duse la Roma.

Toată viața sa a avut puterea să-și răstignească voința pentru câștigarea la Hristos a celor pe care îi iubea. Iar Dumnezeu i-a ajutat. Atât soțul Patritius, cât și fiul Augustin pentru rugăciunile ei și-au venit în fire.