ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Pe 5 martie 1910 se năștea în Cândești, județul Argeș, cel care avea să devină al patrulea Patriarh al României, Iustin Moisescu, potrivit site-ului basilica.ro

A studiat la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930) și la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), cu specializare la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg (1934-1936) și din nou la cea din Atena (1936-1937), unde a obținut doctoratul, în 1937, cu teza „Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura”.

A fost profesor de Limba latină la Seminarul „Nifon” din București (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), profesor agregat (1940), apoi titular (1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava, transferat în 1946 la aceeași catedră la Facultatea de Teologie din București (din 1948 Institut Teologic Universitar).

În 1956, a fost hirotonit preot necăsătorit și, în același an, a fost ales Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului (hirotonit arhiereu în 15 martie, intronizat la 18 martie). În 10 ianuarie 1957 a fost ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei (intronizat la 13 ianuarie), unde a păstorit 20 de ani. La 12 iunie 1977 ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (intronizat la 19 iunie 1977), păstorind până la moartea sa în 31 iulie 1986, notează sursa citată.

De asemenea, în toată activitatea sa, Patriarhul Iustin s-a distins ca unul dintre cei mai învățați ierarhi pe care i-a avut Biserica Ortodoxă Română, cu o activitate profesorală de mare ținută, înțelegând importanța dialogului între Biserici.

Ca Patriarh a condus câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din Statele Unite și Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica Luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984), scrie Basilica.ro.
 
Istoricul Adrian Ignat remarcă în Historia și faptul că a fost un fin diplomat. Totodată, patriarhul Iustin Moisescu a reușit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să împiedice un mare sacrilegiu: demolarea bisericii Sf. Gheorghe, concepută de Constantin Brâncoveanu ca necropolă pentru sine și familia sa. Patriarhul Iustin i-a spus limpede lui Ceaușescu, în decursul unei audiențe, că necropola brâncovenească și biserica în care a fost prohodit Mihai Eminescu nu pot fi șterse de pe fața pământului, notează autorul. La întronizarea sa a participa și președintele Nicolae Ceaușescu. FOTO AGERPRES: