ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În ziua de 5 octombrie, Biserica pomenește pe: Sfânta Muceniță Haritina; Sfânta Muceniță Mamelta; Cuvioșii Evdochim și Sava; Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen; Cuviosul Metodie din insula Chimol;Cuviosului Matei de la Pecerska; Sfinții Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu. Sfântul Sinod al Bisericii noastre i-a canonizat pe acești sfinți români în anul 2016.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reunit joi, 25 februarie 2016, în ședință de lucru la Reședința Patriarhală a hotărât canonizarea Sfinților Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu, având ca zi de prăznuire data de 5 octombrie. În decursul veacurilor creștine, numeroși sihaștri s-au nevoit pe Muntele Coziei.

Sfinții Cuvioși pustnici Daniil și Misail s-au născut în a doua jumătate a veacului al XVI-lea în părțile Olteniei. Amândoi, încă din tinerețile lor, erau iubitori de nevoințe pentru Dumnezeu și doritori de viață sfântă, având o fierbinte dragoste către Mântuitorul Iisus Hristos și către Preacurata Sa Maică. Drept aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Domnului „Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie!”, au lăsat casă, părinți, frați, rude și prieteni, și au intrat în Mănăstirea Cozia ca frați, viețuind în ascultare și smerenie, urmând pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a făcut ascultător Tatălui pentru noi, până la moartea pe Cruce. Ei au deprins taina nevoințelor, dobândind darul rugăciunii și al iubirii de Dumnezeu. Deci, parcurgând după rânduială, toate încercările duhovnicești, s-au supus poruncilor starețului lor și ale fraților, fiind exemple vii de nevoință întru toate.

Nu mult după ce au intrat în mânăstire, pentru multele lor osteneli și pentru râvna lor după Dumnezeu, s-au făcut vrednici de mult dorita schimă a călugăriei, primind tunderea de la egumenul lor. Cuviosul Daniil, fiind cunoscător al Sfintelor Scripturi și al învățăturilor Sfinților Părinți, dar având și viață vrednică și iscusință în viața călugărească, a fost învrednicit de harul preoției. Deci, ajuns ca făclia în sfeșnic, prin viață smerită și curată, s-a făcut repede cunoscut de părinții din mânăstire, care și l-au ales duhovnic și povățuitor pe calea mântuirii. Printre cei care se mărturiseau la cuviosul Daniil a fost și vrednicul de pomenire, fericitul Misail, care i-a devenit și ucenic duhovnicesc. Primind ascultarea de duhovnic, Sfântul Daniil a început și mai cu osârdie a se nevoi, mergând din putere în putere și sporind întru faptele cele bune, chip și pildă făcându-se tuturor. După o vreme, dorind împlinire duhovnicească și arzând de dragostea cea dumnezeiască, au hotărât să părăsească viața de obște și să meargă în pustnicie. Primind binecuvântare de la starețul lor, au mers dincolo de Turnul lui Traian, în ținuturile Muntelui Cozia, unde și-au săpat chilii în stânca muntelui lângă izvoarele de apă ale pădurii liniștite.

Multe au fost ispitele Cuvioșilor, însă niciuna n-a biruit setea lor de rugăciune, de liniște și de osteneliSub acoperământul Maicii Domnului, în jurul Cuvioșilor s-a adunat o mică obște de frați nevoitori întru rugăciunea neîncetată, în privegheri, post și în citirea cărților folositoare de suflet. De aceea, fericiții Daniil și Misail au ridicat o biserică de lemn pentru trebuințele lor, în cinstea Intrării în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cuviosul Daniil era duhovnic al tuturor pustnicilor din împrejurimi, la el spovedindu-se, după tradiție, și Sfinții sihaștri Neofit și Meletie. Aceștia coborau din când în când, mai cu seamă în duminici și sărbători, pentru a se spovedi și pentru a se împărtăși la Sfânta Liturghie săvârșită în acest schit, care, aflându-se în apropierea vechiului turn roman, s-a numit Schitul Turnu.

Spre sfârșitul vieții, Cuviosul Daniil, a dat părinților care se nevoiau acolo rânduieli de viață pustnicească, apoi, cunoscându-și mai înainte sfârșitul, le-a pus povățuitor în locul lui pe ucenicul său, Cuviosul Misail. Amândoi fericiții, Daniil și Misail, după trecerea la cele veșnice, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, au fost îngropați lângă altarul bisericuței lor. Când, în anul 1676, mitropolitul Varlaam al Țării Românești a construit la schit o nouă biserică, de piatră, a așezat sfintele moaște ale Cuvioșilor Daniil și Misail la temelia altarului bisericii celei noi.

Astfel, Cuvioșii Daniil și Misail, avva și ucenicul, s-au arătat vase alese ale Duhului Sfânt, înscriindu-se în rândul Sfinților Cuvioși sihaștri români, ca purtători de daruri duhovnicești și luminători prin viețuirea sfântă. (Doxologia)

Sfânta Haritina a trăit pe vremea lui Dioclețian (284-305) și a comitelui Dometie. Rămasă orfană de tânără, a fost luată ca slujnică în casă de un om bun și milostiv pe care-l chema Claudiu. Acela a crescut-o pe Haritina ca pe fiica sa, mai ales că ea era blândă, smerită, ascultătoare, tăcută și înțeleaptă. Aflând comitele că ea este creștină, a scris stăpânului ei să o trimită la el pentru cercetare, dar Claudiu nu dorea să o dea pe mâna ostașilor. Însă ea îi zicea: „Nu te mâhni, domnul meu, ci te bucură că mă voi socoti jertfă lui Dumnezeu”. Deci, zicând el: „pomenește-mă și pe mine la cerescul Împărat”, o trimise pe ea cu ostașii la dregător. Mărturisind Sfânta Haritina cu mult curaj pe Hristos, i-au ras capul și i-au turnat pe creștet jăratec. Iar cu țepușe de fier înroșite în foc i-au împuns tot trupul. Apoi i-au legat o piatră de moară de gât și au aruncat-o în mare, dar a ieșit din apă nevătămată. Pentru aceasta și mai mult au chinuit-o până când fericita și-a dat duhul în mâinile Domnului. (Ziarul Lumina)

SF. MATEI DE LA PECERSKA ȘI PORTRETUL IERARHULUI

5 OCTOMBRIE - Pomenirea Cuviosului Matei de la Pecerska

Sfântul Cuvios Matei a trăit în Lavra Pecerska din Kiev în secolul 11, la începuturile existenței vestitei mănăstiri. Datorită nevoințelor și vieții sale bine plăcute lui Dumnezeu, Cuviosul Matei s-a învrednicit a fi văzător cu duhul. Astfel, el a primit această harismă de a vedea cu ochii săi trupești, pe demonii cei fără de trup și cum lucrează ei în ascuns ca să îi piardă pe oameni.

Se povestește că, odată, pe când cuviosul stătea la utrenie la locul său în biserica cea mare a mănăstirii, a văzut un demon în chip de soldat care umbla printre părinții care cântau la strană. Ținea în poalele hainei lui mai multe flori de tei pe care le înmuia într-o substanță lipicioasă și apoi le arunca spre călugări. Și unele flori se lipeau, iar altele cădeau. Dacă floarea se lipea de un monah, acesta îndată începea să fie luptat de oboseală, nu se mai putea concentra la slujbă și la rugăciune și, mai devreme sau mai târziu, era biruit de toropeală și pleca la chilie să se culce.

Cuviosul Matei pleca de obicei ultimul de la biserică după ce se termina slujba utreniei și chiar mai zăbovea la rugăciune în biserica goală. Apoi obișnuia să se așeze sub clopotniță înainte de a porni spre chilia lui care era la o oarecare depărtare. Odată, pe când ședea sub clopotniță după slujbă, a văzut o ceată de demoni intrând pe poarta mănăstirii. În fruntea lor era un diavol călare pe un porc. Când au ajuns în dreptul lui, Cuviosul Matei l-a întrebat: „Încotro?”. Iar diavolul care era călare pe porc i-a răspuns: „La Mihail Tobolkovici!”. Cuviosul s-a închinat cu înfricoșare și s-a dus la chilia lui. Apoi, spre dimineață, când a înțeles vedenia, a trimis pe cineva să caute pe acel frate Mihail Tobolkovici, de este la chilie. Însă fratele Mihail plecase din mănăstire după slujbă și, așa cum avea să mărturisească mai târziu, căzuse într-un păcat greu.

Altă dată, tot în timpul utreniei, Cuviosul Matei a privit spre scaunul starețului și, în loc să îl vadă pe stareț, care nu venise la slujbă, a văzut stând la loc de cinste în scaunul egumenesc... un catâr.

De aceea se cuvine ca un astfel de scaun de seamă să nu fie niciodată gol la slujbă. Unii rezolvă asta punându-și un portret...

SFÂNTUL MATEI DE LA PECERSKA ȘI PORTRETUL IERARHULUI
„SINAXAR” – o rubrică de Silviu Andrei VLĂDĂREANU,
în „LUMINA CREDINȚEI” – o emisiune Radio România Actualități din 5 octombrie 2025