La 23 august 1939, cu doar o săptămână înaintea izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, era semnat, la Moscova, Pactul de neagresiune sovieto-german, cunoscut și ca Pactul Ribbentrop-Molotov, de miniștrii de externe ai Germaniei și ai Uniunii Sovietice, Joachim von Ribbentrop, respectiv Veaceslav Molotov. Pactul de neagresiune era însoțit de un Protocol adițional secret care conținea o referire expresă la teritoriile românești: ''În privința Europei Sud-Estice, partea sovietică accentuează interesul pe care-1 manifestă pentru Basarabia. Partea germană își declară totalul dezinteres politic față de aceste teritorii''.

Germania a atacat Polonia la 1 septembrie 1939. La 17 septembrie, în Polonia intrau și trupele sovietice pentru a lua în stăpânire partea prevăzută de pactul din 23 august. După ce, la 3 septembrie, Anglia și Franța declaraseră război Germaniei, România și-a anunțat neutralitatea, prin decizia Consiliului de Coroană din 6 septembrie 1939, deși aceasta nu se potrivea cu spiritul acordului româno-polon din 1921, chiar dacă acesta viza numai reacția la agresiunea sovietică.

Din 30 septembrie și până la 10 octombrie 1939, prin ''acorduri de colaborare mutuală'', I.V. Stalin a forțat Estonia, Letonia și Lituania să accepte pe teritoriul lor baze militare și trupe sovietice, ceea ce a însemnat în fapt ocuparea acestor țări baltice. Urma Basarabia, dar războiul sovieto-finlandez (30 noiembrie 1939-12 martie 1940) a amânat pentru o vreme realizarea acestei intenții.

La 26 iunie 1940, ambasadorul României în Uniunea Sovietică, Gheorghe Davidescu, a fost convocat de ministrul sovietic de externe Veaceslav Molotov, care i-a înmânat un ultimatum. Susținând că Basarabia este pământ rusesc, pe care România l-ar fi ocupat în 1918, nota ultimativă cerea ca ''Guvernul Regal al României: 1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice Basarabia; 2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele sale potrivit cu harta alăturată. Guvernul sovietic își exprimă speranța că guvernul român va primi propunerile de față ale URSS și că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre URSS și România''.

La 27 iunie, guvernul României a comunicat că ''este gata să procedeze imediat și în spiritul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanând de la guvernul sovietic. În consecință, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovietic, guvernul român își va desemna delegații și nădăjduiește că conversațiunile cu reprezentanții guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între URSS și România.'' 

A doua notă ultimativă a guvernului sovietic a fost prezentată în noaptea de 27/28 iunie, și cerea guvernului român evacuarea în decurs de patru zile a teritoriilor respective și să comunice acceptarea acestei cereri până la 28 iunie, ora 12.

''Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul guvernului regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia și partea de nord a Bucovinei. Însă cum ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al guvernului regal al României înseamnă accederea la propunerea guvernului sovietic, guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu propune: 1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei, la 28 iunie să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești. 2. Trupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de nord a Bucovinei. 3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă. 4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului. 5. Să numească o comisiune alcătuită din reprezentanți ai guvernelor român și al URSS, câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerea sus menționată nu mai târziu de 28 iunie, ora 12 ziua/ora Moscovei/''.

Aflat sub presiunea notelor ultimative și în contextul izolării totale a țării, guvernul român a răspuns la termenul fixat că ''pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic''.

Potrivit celor cuprinse în cea de-a doua notă ultimativă se lăsaseră la dispoziția autorităților române 96 de ore. La sfârșitul fiecărei zile, trebuia ca trupele române să fie distanțate de cele sovietice printr-o etapă de marș. În realitate, retragerea s-a făcut sub presiunea forțelor Armatei Roșii care au depășit permanent liniile de demarcație.

Armata și administrația s-au retras, în perioada 28 iunie-3 iulie 1940, din Basarabia și nordul Bucovinei, iar trupele sovietice au ocupat, pe lângă aceste teritorii, și ținutul Herța. Teritoriul ocupat de sovietici avea o suprafață de 50.762 kmp și avea o populație de 3.776.000 locuitori.

Pierderea Basarabiei și a nordului Bucovinei a determinat o schimbare esențială în orientarea politicii externe a României. În urma capitulării Franței în fața Germaniei naziste la 22 iunie 1940, guvernul român a renunțat, la 1 iulie, în plină expansiune sovietică asupra teritoriului românesc, la garanțiile anglo-franceze din aprilie 1939.

A doua zi după fixarea frontierei sovietice pe Prut, adică la 4 iulie, a fost numit un nou guvern, de orientare progermană și cu participare legionară, în frunte cu Ion Gigurtu, care și-a arătat dorința de a adera la Axa Roma-Berlin, iar o săptămână mai târziu a anunțat retragerea României din Liga Națiunilor. 

Printr-un decret semnat de I.V. Stalin, la 2 august 1940, în urma discuțiilor din cadrul Sovietului Suprem al URSS, se formează Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, alipită Uniunii Sovietice, incluzând cele șase județe din Basarabia (Bălți, Bender, Cahul, Chișinău, Orhei, Soroca) și cele șase raioane (Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Ribnița, Slobozia și Tiraspol) ale Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenească (formată la 12 octombrie 1924).

La 4 noiembrie 1940, printr-un decret al Sovietului Suprem al URSS, Nordul Bucovinei, Ținutul Herța, orașul Hotin și ținutul omonim, împreună cu partea de sud a Basarabiei (Bugeacul, cu plasele Reni, Bolgrad și Ismail), au fost trecute sub jurisdicția R.S.S. Ucrainene.

Pierderile teritoriale din 30 august 1940, constând în cei 43.492 kmp din Transilvania, cedați sub presiune diplomatică internațională Ungariei, prin Dictatul de la Viena, precum și cele din septembrie 1940, vizând cele două județe din Sudul Dobrogei (Durostor și Caliacra) către Bulgaria au constituit de asemenea consecințe ale pactului de neagresiune Ribbentrop-Molotov. 

La 22 iunie 1941, România a intrat în război alături de trupele germane împotriva URSS pentru refacerea integrității teritoriale.
 
Sursa: Agerpres


2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.