În noaptea de 7 spre 8 februarie 1949, grupul de partizani condus de colonelul Ion Uță a fost distrus de Securitate, în luptă murind Ion Uță, Pantelimon Erimescu, Ilie Cristescu zis Voica și Meilă Careba, alți câțiva partizani fiind răniți sau reușind să scape și punând ulterior bazele unui alt grup de rezistență. Securitatea a arestat zeci de persoane din zonă pentru implicarea în diferite feluri în susținerea grupului Uță, acestea fiind anchetate și judecate de Tribunalul Militar Timișoara.

Colonelul Ion Uță, fost prefect al județului Severin, devenit membru al Partidului Național Țărănesc, s-a stabilit în 1947 în zona montană a județului Severin, unde avea susținători. El a fost inițiatorul unei organizații anticomuniste în 1948, în care au intrat mai ales țărani, având diferite opțiuni politice. Grupul a avut între 24 și 37 de oameni. Intrarea în grupul colonelului Uță era precedată de depunerea unui jurământ, noul membru angajându-se că nu va trăda și nu va părăsi lupta.

Laboratorul ImunoMedica


Pe lângă membrii înarmați, în localitățile din zona de acțiune a partizanilor au fost constituite rețele de sprijin, cum a fost cazul în comunele Canicea, Domașnea, Verendin, Cornereva, Mehadica, Globurău, toate în plasa Teregova, județul Severin. De asemenea, au existat legături cu persoane din Lugoj, Caransebeș, Timișoara și Reșița, mai ales cu ofițeri deblocați și cu foști membri ai partidelor istorice, urmărindu-se sporirea contactelor utile ale rezistenței.

Grupul colonelului Uță s-a implicat în acțiuni punitive contra unor activiști locali ai Partidului Comunist sau împotriva unor reprezentanți ai administrației locale. Ion Uță avea în vedere în iarna 1948-1949 constituirea unei puternice formațiuni de rezistență cu denumirea "Blocul Național”, care după o perioadă de pregătire și într-un context favorabil să declanșeze o insurecție pentru preluarea controlului asupra Banatului.