A apărut o lucrare unică: ISTORIA MIȘCĂRII LEGIONARE
S-au împlinit pe 20 mai o sută de ani de la înființarea Asociației Studenților Creștini, la inițiativa lui Corneliu Z. Codreanu (20 mai 1922), organism care a înlocuit vechiul Centru Studențesc Iași. Această nouă entitate a tineretului universitar a avut un rol determinant pe parcursul mișcărilor studențesti din 1922-1923.
Totodată, de la acest nucleu se va forma Uniunea Națională a Studenților Creștini din România, care a organizat și gestionat toate congresele și mișcările studențesti din anii '30. Amintim și câteva nume ale liderilor studenților din interbelicul românesc: Corneliu Codreanu, Ionel I. Moța, Ilie Gârneață, Radu Mironovici, Tudose Popescu, Ionel Banea, Traian Cotiga, Andrei C. Ionescu, Filon Lauric, Viorel Trifa, Bartolomeu Livezeanu, Emil Bulbuc, Alexandru Cantacuzino, Șerban Milcoveanu, Nistor Chioreanu, Gh. Tudorache, Ilie Smultea, Vasile Posteucă, Nicolae Arnăutu, Constantin Oprișan, Gh. Calciu Dumitreasa, Iulian Sârbu, și mulți alții.
Cu acest prilej, semnalăm și apariția unei lucrări unice, pe care o prezintă chiar autorul:
Corneliu Munteanu: Istoria Mișcării Legionare (1916 - 2016)
„Ca orice bun cultural, istoria se supune și ea anumitor reguli, dar mai ales, ea trebuie să fie utilă oamenilor. Istoria nu are un "caracter de clasă”, așa cum susțineau marxiștii, pentru că în acest caz decade în propagandă, care la rândul ei servește la învrăjbirea oamenilor, la ascuțirea "luptei de clasă”, așa cum se susținea în epocă. Istoria nu este morală, ea nu operează cu categorii de genul "bun” sau "rău”, ci mai degrabă cu categorii logice de genul "adevărat” sau "fals”. Din această perspectivă, istoria este o știință exactă, apropiată mai degrabă de logică. Istoria nu absolvă și nu condamnă, acesta este rolul justiției. De asemenea, ea nu exaltă și nu veștejește, acesta fiind apanajul memorialiștilor și povestitorilor trecutului, care scriu mai degrabă literatură decât istorie. Într-un demers istoric realmente riguros științific nu au ce căuta invective, dar nici epitete, metafore și alte "figuri de stil”. În demersul său, istoricul se bazează pe cât mai multe documente, din care extrage ideile esențiale, pe care apoi le aranjează într-un imens puzzle, dându-i o formă coerentă în deplin acord cu contextul legislativ, politic și cultural al epocii în cauză. Acestea au fost considerentele de care am "ținut cu dinții” atunci când am purces la această lucrare. Pentru că din păcate, în România de azi nimic nu este clar. Nici trecutul, nici prezentul, și cu atât mai puțin viitorul. În ajunul Paștilor lui 2022, dedic această carte tuturor celor ce iubesc adevărul istoric și mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să duc la bun sfârșit și această lucrare, pe care am isprăvit-o complet prin dec. 2019, cam pe când începuse să se vorbească despre o boală ciudată, apărută pe undeva prin China. Ulterior, pandemia a împiedicat apariția acestei cărți cu doi ani. Asta e, a trebuit să vină această pandemie nenorocită ca să ne readucă aminte cât suntem de fragili în fața morții și că doar spiritul este nemuritor.
Încă o carte deci, despre Mișcarea Legionară. S-au scris extrem de
multe, și mai mult ca sigur, se vor mai scrie. Îndrăznesc să spun că o
astfel de carte este absolut necesară. Pentru că în ciuda accesului
nestrânjenit la arhive există încă multe aspecte neclarificate privind
Mișcarea Legionară. Încă persistă anumite interpretări false sau
deformate ale anumitor evenimente, parte datorate necunoașterii, parte
datorate reavoinței. Multe sunt cauzate de istoriografia și propaganda
antilegionară din epoca comunistă. Ani la rândul, legionarii au fost
demonizați prin lucrări istorice cu tentă propagandist-ideologică, prin
literatură și film, și din această perspectivă putem spune că anumite
creații cinematografice ale regizorilor Sergiu Nicolaescu și Manole
Marcus atârnă încă extrem de greu în conștiința colectivă. Nu trebuie
neglijată nici memorialistica. În special după 1989 au apărut zeci și
zeci de cărți de memorii, au fost tipărite scrierile lui Corneliu Zelea
Codreanu, ale lui Horia Sima, dar și ale altor căpetenii legionare.
Aspectele relevate în multe din aceste lucrări de foarte multe ori sunt
prezentate deformat, fie datorită trecerii timpului, fie voit tendențios
și părtinitor. Nu sunt de neglijat nici apologeții care încearcă să
confiște, să "anexeze” Mișcării Legionare anumite personalități ale
culturii românești interbelice, dar și cei situați în tabăra opusă, care
încearcă același lucru, dar cu o cu totul altă motivație, urmărind să
desființeze persoana din punct de vedere al "corectitudinii politice” –
și implicit – să anuleze valoarea operei, dând oarecum apă la moară
primilor, ambele tabere făcând un imens deserviciu culturii române.
Astăzi, când marea majoritate a protagoniștilor acestei istorii a trecut
deja în lumea drepților de cel puțin un deceniu, am socotit că este
momentul oportun să mă apuc de această lucrare. Dar nu datorită faptului
că respectivii ar fi putut să mă contrazică, ci datorită faptului că o
analiză rece a zeci de mii de documente mi se pare mult mai productivă
decât memoriile martorilor direcți la anumite evenimente, afectate în
mod inevitabil de trecerea timpului, dar și de propriile concepții
politice și ideologice. Personal sunt mult mai înclinat să dau crezare
unui raport medico-legal, redactat la modul impersonal, "cu cadavrul în
față”, decât relatărilor unora care declară că au văzut "cu ochii lor” o
crimă. Aceasta a fost ideea care m-a călăuzit permanent în cercetarea
pe care am făcut-o, să mă bazez în primul rând pe documentele scrise.
Din această perspectivă, pot spune că am avut ceva de lucru – zeci de
mii de pagini de note informative, rapoarte, telegrame schimbate între
poliție, siguranță și jandarmerie, dar și culegeri de documente din
epocă. Documentele au fost mai mult decât suficiente pentru a elabora
această lucrare. Există anumite perioade de timp în care se poate urmări
oră cu oră activitatea lui Corneliu Zelea Codreanu, mulțumită
vigilenței informatorilor Siguranței. Reevaluarea obiectivă a istoriei
Mișcării Legionare se impune și datorită conjuncturii favorabile a
accesului liber la arhive, respectiv: Arhivele Naționale Istorice
Centrale București, cu următoarele fonduri: Președinția Consiliului de
Miniștri; Casa Regală; Ministerul de Interne; Inspectoratul General al
Jandarmeriei; Direcția Generală a Poliției; Ministerul Propagandei
Naționale și Arhiva Istorică a Bibliotecii Academiei, dar și arhivele
KGB din Moscova, ale Gestapo-ului din Viena și Berlin, ale Ministerului
de Externe nazist, ale CIA – recent desecretizate, etc. În primul rând
este arhiva CNSAS, respectiv dosarele cu privire la legionari. De
departe însă, cele 9200 de pagini ale arhivei de 27 de dosare privindu-l
pe Corneliu Zelea Codreanu, editate de către dl. Victor Roncea pentru
Civic Media în colaborare cu regretatul istoric Gh. Buzatu, tipărite la
Ed. TIPO Moldova în 2012, constituie cea mai bogată sursă de informații
privind Mișcarea Legionară, de la începuturi și până la asasinarea
Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor din noaptea de 29/30 noiembrie
1938. Altă sursă de informare a fost colecția Monitorului Oficial, în
special în ceea ce privește dezbaterile din Parlament. De asemenea
colecțiile ziarelor din epocă, mă refer în primul rând la Adevărul care,
deși prezintă anumite evenimente din perspectivă antilegionară, dă
totuși o descriere relativ corectă a faptelor. Și în fine, o ultimă
întrebare. De ce? De ce această carte? Ei bine! pentru
că trebuia scrisă! Generațiile actuale și viitoare trebuie să cunoască
adevărul. Pentru că, așa cum cititorul a putut constata din cele scrise
până acum, istoria noastră recentă se scrie, dar mai ales se rescrie în
continuu, în funcție de interesele unora și altora. Undeva,
ascuns în spatele unui monitor, întotdeauna se găsește careva ce rescrie
istoria noastră. Alte mii de fanatici antilegionari stau la pândă pe
forumuri de discuții, pe paginile de comentarii ale presei online și ale
agențiilor de presă, gata să bage pumnul în gură oricui ar îndrăzni să
conteste istoria rescrisă conform unor interese obscure dictate de
comandamentele "corectitudinii politice” și Noii Ordini Mondiale, astfel
că atunci când vine vorba despre Mișcarea Legionară pare că lucrurile
sunt absolut clare pentru oricine, iar termenul de legionar este similar
cu cel de terorist și asasin de cea mai joasă speță. Oare nu așa spunea
dl. Ion Iliescu la tvr în seara zilei de 13 iunie 1990? : "pe
sediul Poliției capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci
mișcarea este o rebeliune legionară și se tratează ca atare! (…)”, pentru ca două zile mai târziu, după ce minerii se "războiseră” cu populația Bucureștiului, să puncteze din nou: "în
această rebeliune legionară cu care s-a confruntat în aceste zile
poporul român, unele elemente au apărut chiar în costumație legionară,
au afișat steagul verde, au folosit limbajul legionar. (…)” (sic!)
QED! Ce ar mai fi de spus? Cu excepția unor scurte perioade de timp
Mișcarea Legionară s-a găsit în afara legii, deși nu au fost date legi
explicite în acest sens. Au fost legionari care au fost închiși, cu
scurte perioade de libertate, începând de prin 1938 sub regimul carlist,
apoi sub cel antonescian și în fine, sub cel comunist până la amnistia
generală din 1964. La "bilanțul” din 26 septembrie 1937, atunci când s-a
organizat o expoziție a presei și activității legionare, se consemna
"jertfa legionară” concretizată în 1851 ani, 11 luni și 23 zile de
închisoare. Dincolo de prigoana propriu-zisă trebuie spus că de la
începuturi, pe când se vorbea de "fabrica de bani” legionară de la
Rășinari și până în prezent, când prin Legea Nr. 217/2015, Mișcarea
Legionară a fost decretată de legislativ ca "organizație fascistă”, deși
această definire era de resortul istoricilor, această mișcare politică a
fost supusă unui continuu asediu mediatic. Iar Legea Nr. 217/2015 nu
face decât să confirme acest fapt. Legiuitorul nu se poate substitui
istoricului, este exact ce se afirma la ultimul punct al petiției Liberté pour l’histoire,
apărută în Libération din 13 decembrie 2005 sub semnătura a 19
intelectuali francezi, printre care Jean-Pierre Azéma, Elisabeth
Badinter și Alain Decaux, republicată în Le Nouvel Observateur din 16-22
ianuarie 2006 și semnată de încă 650 de cercetători și studenți:
Istoria nu este un obiect juridic. Într-o țară liberă, nu este treaba
nici a Parlamentului nici a puterii legislative să definească adevărul
istoric. Politica statului, chiar animată de cele mai bune intenții, nu
este politica istoriei.
Câteva cuvinte acum despre
lucrările denigratoare și apologetice. Ambele categorii aparțin
propagandei. Nu le voi cita – în primul rând pentru că scopul acestei
lucrări este de a restitui adevărul istoric pe baza documentelor de
arhivă, nu de a polemiza. De asemenea, nu voi contrazice anumite
afirmații eronate, prezente chiar în lucrările considerate de referință.
Repet, scopul autorului este de a restitui adevărul istoric, nu de a
polemiza, chiar dacă, așa cum se va vedea, vor fi răsturnate extrem de
multe teorii, adânc înșurubate în mentalul colectiv. Nu m-a interesat
profilul moral sau politic al autorilor citați în această lucrare, ci
doar dacă afirmațiile lor sunt probate cu documente palpabile și
verificabile, dacă este posibil și din terțe surse. Pe cât posibil, am
evitat să fac aprecieri personale asupra unor anumite fapte și
evenimente, deoarece ele s-au produs în cadrul unui context
instituțional și juridic perfect determinat. De asemenea, am evitat să
umplu lacunele în documentare cu considerații personale și afirmații
fără acoperire documentară. În fine, dar nu și în ultimul rând, am
urmărit permanent să nu mă las atras în capcana căreia îi cade victimă,
cel mai adesea în mod intenționat, istoriografia tributară
"corectitudinii politice” – de a evalua trecutul prin prisma "obsesiilor
intelectuale” ale prezentului, demers incompatibil cu cercetarea
științifică istorică, care cel mai adesea decade în propagandă
antilegionară. Din fericire, așa cum am afirmat deja, documentele
disponibile au fost mai mult decât suficiente pentru a duce la capăt
această lucrare. Ideea a fost de a valorifica absolut orice informație,
după o verificare atentă, prin comparație cu alte surse, pentru a
reconstrui punct cu punct istoria Mișcării Legionare. Nu m-au interesat
motivațiile principalilor protagoniști, [legionari în general și liderii
mișcării în special] – și, din această cauză m-am abținut să dau
verdicte sau să emit judecăți morale cu privire la aceștia sau la
faptele lor. Nu sunt un admirator al mișcării legionare, dar nici un
demolator al ei. Sunt doar un simplu cercetător al arhivelor, dornic să
cunoască adevărul asupra istoriei noastre recente în general, asupra
Mișcării Legionare în special.
Și iată că am ajuns la final, la aproape șapte ani de când am început
această lucrare. Din punct de vedere strict lucrativ, pot să spun că
bilanțul este aproape pozitiv, dat fiindcă am putut rezolva majoritatea
temelor propuse. Între timp, războiul ideologic a continuat, alte și
alte lucrări privind istoria mișcării au apărut, unele mistificatoare,
cu un pronunțat caracter propagandistic antilegionar, altele ceva mai
echilibrate, dar viciate încă din start de idei preconcepute și
stereotipuri privind mișcarea. Chiar și așa, lucrarea de față, care
analizează majoritatea evenimentelor importante din istoria mișcării
dintr-o perspectivă absolut diferită de ce s-a scris până acum, nu a
fost destinată [în primul rând] combaterii teoriilor avansate până în
prezent, majoritar tributare așa-zisei corectitudini politice,
deformate de o perspectivă ideologizată și ideologizantă asupra istoriei
mișcării. Las cititorului privilegiul de a aprecia veridicitatea celor
afirmate, prin comparație cu mainstream-ul istoriografiei
actuale. Pot spune că în afară de motto-ul înscris în chiar pagina de
start, ["Istoria trebuie făcută cu toate documentele”. Jacques le Goff, Imaginarul medieval. Eseuri] am "ținut cu dinții” ca să zic așa, de acea vorbă înțeleaptă care spune că diavolul se ascunde în detalii, (din germ. der Teufel steckt im Detail) aserțiune "memorabilă” atribuită mai multor autori.
Comenzi – pe blogul autorului -, la comentarii. Prețul este simbolic, 100 RON ambele volume, 572+682 pag., acoperind doar costul hârtiei.”
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
Pe același subiect
Am repornit motoarele! ACTUALIZARE și MULȚUMIRI! Problemele ActiveNews: 20.000 de articole dispărute. Ținta Covid
15 martie, Ziua NEAGRĂ a Maghiarilor de Pretutindeni. Revoluția de la 1848 din Ungaria înseamnă amintirea unei crunte perioade de teroare pentru români. Apelul ignorat al Academiei: Pe 15 martie 1848 s-a votat unirea Ungariei cu Transilvania
Traian Vuia, primul om din lume care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul auto-propulsat. 18 martie 1906: primul succes aviatic al lui Vuia. Români care au marcat istoria
22 martie 1965: Ziua în care Nicolae Ceaușescu, la 47 de ani, a preluat puterea în România. După 24 de ani Ceaușescu și soția sa sunt uciși ritualic, de Crăciun, pe 25 decembrie 1989, împreună cu peste 1000 de români, majoritatea tineri
Evenimentul Istoric EVZ: Cum au fost uciși la Majadahonda comandanții legionari Ionel Moța și Vasile Marin de Valter Roman, tatăl lui Petre Roman, pe 13 ianuarie 1937
Și a fost 28 ianuarie 1990. Și apoi 29... Zile negre din Istoria României foto-povestite de Dinu Lazar. FOTOGRAFII și VIDEO
Recomandările noastre
Mirela Roznoveanu: Ana Blandiana și Dizidența Imaginară
Am repornit motoarele! ACTUALIZARE și MULȚUMIRI! Problemele ActiveNews: 20.000 de articole dispărute. Ținta Covid
15 martie, Ziua NEAGRĂ a Maghiarilor de Pretutindeni. Revoluția de la 1848 din Ungaria înseamnă amintirea unei crunte perioade de teroare pentru români. Apelul ignorat al Academiei: Pe 15 martie 1848 s-a votat unirea Ungariei cu Transilvania
Marea Resetare urmărește să transforme lumea într-o Pușcărie
Secțiuni: Cultură Foto Istorie Prima pagină Știri
Subiecte: ISTORIA MIȘCĂRII LEGIONARE
Organizații: Legiunea Arhanghelul Mihail Mișcarea Legionară
Tip conținut: Știri
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (1)