ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Generalul (rezervă) Constantin Olteanu, fost Ministru al Apărării Naționale în perioada Ceaușescu, a murit la vârsta de 90 de ani, informează Cotidianul.

Constantin Olteanu s-a născut la data de 5 iulie 1928, în comuna Vulcana-Pandele din județul Dâmbovița. A absolvit Școala de Ofițeri Politici de la Ineu la data de 30 decembrie 1949, cu gradul de locotenent, iar în anul 1956 Academia Militară Politică din București,  cu „Diplomă de merit”. Ofițerii politici erau cei care erau implicați în represiunea împotriva oamenilor politici indezirabili pentru sistem.
 
În 1959 a obținut licența în istorie în urma absolvirii Facultății de Istorie din cadrul Universității București.

„În anul 1971 avea gradul de general-maior. În anii ’70, generalul Olteanu s-a ocupat de epurarea armatei române de ofițerii cu studii în URSS, indiferent dacă aceștia erau sau nu recrutați de către KGB, conform sursei citate. Această operațiune s-a desfășurat treptat și a fost un „proces delicat”, când militari cu importante funcții de comandă și decizie, dar cu studii la Moscova au trebuit scoși de la comanda unităților combatante, fără a le provoca o reacție de frondă, dar și fără a irita Moscova. În anul 1979, a fost numit șef al Statului Major Central al Gărzilor Patriotice și, în același timp, și consilier militar al lui Nicolae Ceaușescu”, scrie Cotidianul.

În perioada 29 martie 1980 – 16 decembrie 1985, Constantin Olteanu a îndeplinit funcția de ministru al apărării naționale. În acest interval, a fost avansat la gradul de general-colonel.

În această funcție, Olteanu a contribuit decisiv la construcția echipei de fotbal Steaua București, aflată atunci sub patronajul Armatei, care a câștigat Cupa Campionilor Europeni (Liga Campionilor) în 1986. Acesta mărturisea într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor că una dintre sarcinile sale a fost construcția echipei de fotbal, al cărei suporter înfocat era chiar Nicolae Ceaușescu. 

În anul 1985 a fost numit în funcția de prim-secretar și Primar General al Bucureștiului, pe care a îndeplinit-o până în 1988. Sub mandatul său, s-a pus în aplicare planul de „sistematizare” al Bucureștilor, care a pus jos numeroase biserici monument istoric, precum și cartiere ale Capitalei. Este vorba despre bisericile Sf. Vineri, Olteni, Sf Nicolae Jitnița, Doamna Oltea, Sf Spiridon Vechi, Bradu Staicu, Sf. Treime și altele, mănăstirea Văcărești, Institutul Mina Minovici, cartierele Antim, Radu Vodă, Văcărești.
 
Din mai 1988 și până în decembrie 1989, a fost secretar al CC al PCR, inițial pentru propagandă și presă (20 mai 1988-octombrie 1989), apoi pentru relații externe.

În timpul Revoluției din 1989 s-a aflat în zona Moldovei.Pe 22 decembroe a plecat din Iași și a fost primit în garnizoana Armatei a II-a de la Buzău. A fost arestat în 31 decembrie 1989 și dus la Centrul de Instrucție al Trupelor de Geniu din București, de pe Șoseaua Olteniței, unitate transformată în închisoare.

Pe 11 ianuarie 1990, Olteanu a fost trecut în rezervă.

A fost inculpat și condamnat în Procesul membrilor CPEx (17 septembrie 1990 – 20 aprilie 1992). A fost acuzat în rechizitoriu că a cerut unor unități militare să treacă la alarmă de luptă, dar el a afirmat că nu a avut astfel de însărcinări și că în acele zile nu a intrat în nici o unitate militară. La data de 25 martie 1991, Tribunalul Militar Teritorial București a pronunțat achitarea sa, care a fost atacată ulterior cu recurs extraordinar introdus de procurorul general.

„Am fost condamnat pentru ceea ce am fost, nu pentru ceea ce am făcut”, spunea Olteanu despre procesul intentat pentru evenimentele din 1989.