Parlamentul votează îndepărtarea prințului Carol (viitorul rege Carol al II-lea) de la succesiune („Actul de la 4 ianuarie”) și recunoașterea prințului Mihai ca principe moștenitor al României.

Prin actul din 4 ianuarie 1926, Parlamentul acceptă renunțarea principelui Carol la tron și îl recunoaște pe Mihai ca principe moștenitor.

În 12 decembrie 1925, Principele Carol îi trimite o scrisoare tatălui său, Regele Ferdinand, prin care îl anunță că renunță la calitatea de moștenitor al Coroanei.

Regele Ferdinand convoacă la Sinaia un Consiliu de Coroană, pe 30 decembrie 1925. El le cere participanților să ia cunoștință de cererea lui Carol și, cât de repede, să ia măsurile legale pentru recunoașterea Principelui Mihai ca principe moștenitor al României. Consiliul de Coroană ia act de cererea Regelui Ferdinand, demarând apoi procedurile legale pentru punerea acesteia în aplicare.

În 4 ianuarie 1926, Adunarea Națională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta renunțarea lui Carol, se modifica Statutul Casei Regale, Principele Mihai era proclamat moștenitorul tronului și se constituia o Regență care să exercite prerogativele suveranului, în cazul că acesta ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului.

Principele Mihai devine rege al României la vârsta de nici șase ani. Prima domnie a micului Rege Mihai I va dura până în iunie 1930, când ajunge pe tron Regele Carol al II-lea, tatăl său, care impune o dictatură regale sângeroasă și dezaxată.

Pe timpul minoratului lui Mihai s-a instituit o regență formată din patriarhul Miron Cristea, președintele Înaltei Curți de Casație, Gheorghe Buzdugan și prințul Nicolae de Hohenzollern.