ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Patru persoane au protestat duminică în fața Guvernului împotriva finanțării de către stat a cultelor religioase, după ce Asociația Secular-Umanistă a făcut un apel în acest sens.

Protestul, care a fost mediatizat pe rețelele de socializare, a fost ocazionat de împlinirea a 150 de ani de la adoptarea Legii pentru secularizarea averilor mănăstirești de către Alexandru Ioan Cuza.

La 17/decembrie 1863, Camera Deputaților a adoptat legea prin care au fost secularizate toate averile așezămintelor bisericești, fie că erau închinate străinătății sau nu.

Textul legii nu a prevăzut niciun fel de despăgubire pentru locașurile bisericești deposedate.

La acea vreme ființau în Muntenia 69 de mănăstiri, 35 dintre acestea fiind închinate, iar în Moldova, 122 de așezăminte monahale, dintre care 29 erau închinate. Ponderea proprietăților bisericești raportată la suprafața agricolă și forestieră totală a Principatelor Române era, în Muntenia, de 16,55% pentru cele neînchinate și de 11,14% pentru cele închinate, iar în Moldova, de 12,16% pentru cele neînchinate și de 10,17% pentru cele închinate, totalizând aproximativ un sfert din teritoriul de atunci al României.

În 1864, s-a emis Legea Comunală, care prevedea, printre altele și salarizarea preoților și a celorlalți slujitori ai Bisericii.  În urma acestui act, salarizarea personalului clerical a fost lăsată în seama primăriilor. Dar nici această situație nu a fost suficientă pentru redresarea situației deplorabile în care se găseau majoritatea parohiilor țării, indiferent de confesiune.

Actuala formă de finanțare a cultelor, prin suportarea de către stat a unei părți din salariul personalului, datează din 1893, prevăzută în Legea clerului mirean și a seminariilor.

Imediat după Marea Unire de la 1918, ministrul cultelor Alexandru Lapedatu prezenta o statistică din care reieșea că, la acea vreme, se puteau întreține integral din mijloace proprii abia 3% din parohiile ortodoxe din Vechiul Regat și 2% din cele ortodoxe ardelene, în timp ce, în aceeași privință, situația pentru alte culte era următoarea: 5% dintre parohiile greco-catolice, 21% dintre cele maghiare unitariene, 23% dintre cele maghiare reformate, 53% dintre cele maghiare catolice și 85% dintre parohiile luterane.