ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Consider că este bine să ne reamintim în primul rând de ceea ce ne-au lăsat cu limbă de moarte predecesorii noștri, și anume faptul că omenirea nu se compune dintr-o masă de elemente omogene, răspândite pe o suprafață de teren uniformă. 

Fiecare popor și-a conturat astfel o notă originală de cultură în sânul omenirii, umanitatea însăși nefiind croită decât din națiile privite în totalitatea lor, sau cu alte cuvinte, civilizația umană fiind produsul cuprinzător al civilizațiilor naționale.

Pe de altă parte, cea mai înaltă formă existențială a unui popor este dominată de factorul de conștiință pe care îl are. Popoarele nu pot ajunge însă la conștiința deplină decât prin cultură. Numai așa o națiune se poate privi în oglinda strălucitoare a dreptății, frumosului și adevărului pe care îl reprezintă.

Națiunile se clădesc așadar prin oamenii care acceptă să piardă totul, pentru ca alții să poată construi mai departe.

Istoria României moderne începe, în mod real, cu un om care nu a fost nici cuceritor, nici teoretician rece al puterii, ci un conștiincios slujitor al ideii de dreptate. Alexandru Ioan Cuza nu a intrat în istorie prin fast, ci prin curajul de a schimba o societate adânc inegală, asumându-și singurătatea deciziilor grele. Este omul care a unit o națiune înainte ca ea să știe că este una.

Destinul lui, marcat de curaj, sacrificiu și singurătate, ne obligă moral să privim istoria nu ca pe o glorie comodă, ci ca pe o datorie vie.

Pe bună dreptate spunea regretatul istoric, academicianul Florin Constantiniu că, nu a existat ogor al vieții publice în care Cuza Vodă să nu fi aruncat sămânța modernizării, doar că roadele nu le-a cules el, ci cei care i-au urmat.

De aceea, ori de câte ori noi românii îi rostim numele, o facem cu respect și cu tăcerea aceea adâncă în care încape recunoștința. Pentru că unele moșteniri nu se poartă la vedere. Se poartă în conștiință.

România de astăzi, cu instituțiile ei, cu ideea de stat unitar, cu legea ca fundament, este de neconceput fără reformele domnitorului Cuza. El nu a fost un domnitor perfect, dar a fost un om necesar. Alexandru Ioan Cuza rămâne simbolul unei Românii care a ales drumul greu al modernizării, nu calea comodă a stagnării. A avut curajul să pună binele comun deasupra propriei siguranțe politice.

Un om care a unit nu doar teritorii, ci destine, și care a demonstrat că adevărata putere nu stă în durată, ci în memoria vie pe care o lași poporului tău.

Poate cel mai important lucru care nu se spune suficient este acesta:Cuza nu a fost iubit pentru că era perfect. A fost respectat pentru că a pus statul înaintea sa. A acceptat să fie înlăturat pentru ca ideea de România modernă să rămână în picioare. A fost, mai degrabă, un om care a acceptat să ardă repede pentru ca alții să poată trăi mult mai lung și mai drept.

Prin urmare, trebuie să conștientizăm tot mai mult meritele făuritorului statului național, unitar, modern român, a faptului că astăzi avem un tricolor și o țară care se numește România, că nu trăim ca un popor desțărat și dezrădăcinat, că am rămas laolaltă întru aceiași limbă, tradiție, cultură și vocație creștină. De aceea este de datoria noastră să cinstim cum se cuvine memoria părintelui națiunii române moderne, domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

”TANT  QU-ILS RESTENT ROUMAINS DANS (LE) MONDE,

            TANT QU-IL Y A UN SOLEIL ROND,

            LE GRAND NOM DE CUZA, 

            SACHEZ BIEN,  QU-IL NE MEURT PAS ”

(Cât vor fi români pe lume,

            Cât va fi pe cer un soare,

            Al lui Cuza mare nume,

            Să știți bine că nu moare).

            (V. Alecsandri).

Dr. Dr. Honoris Causa,

Bogdan Cuza                         

Nancy, 19.02.2026 (Rezumat)

Nancy: Descoperirea istoriei românești alături de Bogdan Cuza

„Alexandru Ioan Cuza, primul principe domnitor al Principatelor Unite ale Țării Românești și Moldovei, între 1859 și 1866.

Asociația de cultură și civilizație franco-română Arcul Carpatic propune o seară de întâlnire cu Bogdan Cuza, stră-strănepot al lui Alexandru Ioan Cuza, primul principe domnitor (1859–1866) al Principatelor Române Unite ale Moldovei și Țării Românești.

Universitarul român va prezenta istoria și cultura României, prin secvențe particulare legate de această perioadă, evocând totodată memoria ilustrului său strămoș. Va reveni asupra acestui moment istoric din 1859, act fondator în istoria românească, care a deschis calea către o Românie modernă.

Animat de un puternic spirit al dreptății și iubindu-și poporul, Alexandru Ioan Cuza a inițiat reforme radicale în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale, reforme care au condus poporul său spre emancipare.

Joi, 19 februarie, de la ora 18:30,
în campusul de Litere al Universității din Lorena” (Foto: Arhivă)