El lider maximo, cel pe care inamicii săi politici ar fi dorit să-l vadă sfârșind ca Ceaușescu, Saddam Hussein sau Bin Laden, a murit în patul său la vârsta de 90 de ani! Pentru S.U.A., faptul că nu l-au putut elimina de la putere pe Fidel Castro și îngenunchea Cuba - fostul lor bordel și tripou din Caraibe - este a doua mare rușine după eșecul din Vietnam. America corporatistă și politicienii ei nu i-au iertat niciodată modul rușinos în care au fost înfrânți cu ocazia invaziei din Golful Porcilor din 1961. Și, pe bună dreptate, de data acesta, nu i-au putut ierta nici reacția iresponsabilă la invazie - instalarea în 1962 de rachete sovietice în Cuba -, cea care a dus planeta în pragul holocaustului nuclear.

Rezultatul a fost un șir nesfârșit de atentate împotriva lui Fidel Castro. Din șirul de episoade senzaționale din viața lui „el jefe”, îl rememorăm pe cel mai controversat: încercările nereușite prin care, timp de aproape 6 decenii, s-a intenționat  înlăturarea sa de la putere.

Chelit și epilat ca să-și piardă... carisma

Conform lui Fabian Font Escalente, garda sa de corp și fost coordonator al serviciilor secrete cubaneze, Fidel Castro ar fi fost ținta a 634 tentative de asasinat: de la mașini infernale concepute să-l arunce în aer cu toată echipa sa și terminând cu mijloace oarecum mai plăcute cum ar fi femeile fatale, ca în filmele cu James Bond... Una dintre ele a fost Marita Lorenz, pe care Castro a cunoscut-o în 1959 și care a devenit amanta sa oficială. La „sugestia” C.I.A., ea i-a plasat în dormitor o cutie cu alifie otrăvită. Se relatează că atunci când Fidel a aflat, i-a întins Maritei revolverul comandându-i: „trage!”. Biata femeie a fi făcut o criză de nervi… (Escalante Font, Fabián. Executive Action: 634 Ways to Kill Fidel Castro. Melbourne: Ocean Press, 2006.) În carte nu se precizează dacă revolverul avea glonț pe țeavă și nici soarta ulterioară a doamnei Lorenz…

După ce tentativele cu metode clasice au eșuat, s-a încercat scoaterea din scenă a lui Castro prin strecurarea în cutia sa de trabucuri a unei havane care urma să explodeze. Apoi, în disperare de cauză, intoxicarea sa lentă cu săruri de Thaliu, substanță care să-i provoace căderea părului și bărbii, pentru a-și pierde carisma! În același stil, s-a încercat pulverizarea, în cabina studioului de radio unde Fidel Castro ținea unul dintre interminabilele sale discursuri, de LSD – substanță intens halucinogenă, pentru a-i „compromite” alocuțiunea.

Fabian Escalante susține că majoritatea atentatelor au fost puse la cale de CIA și  exilații cubanezi anticastriști din SUA care nu i-au iertat niciodată modul rușinos în care au fost înfrânți cu ocazia invaziei din Golful Porcilor din 1961.

CIA în pat cu inamicul public nr 1 al SUA

Informații care au făcut senzație provin chiar de la surse oficiale din Statele Unite. La jumătatea anului 2007, după 15 ani de insistențe din partea justiției americane, CIA a fost obligată să declasifice și să dea publicității peste 700 pagini din documente secrete, referitoare la perioada cuprinsă între 1953 și 1973, care dezvăluie numeroase abuzuri, precum punerea sub urmărire și spionarea jurnaliștilor, experimente cu droguri sau medicamente asupra prizonierilor politici și tentative de răpire sau asasinat.

Unele dintre documente aruncă o lumină foarte defavorabilă asupra „companiei” în alegerea mijloacelor folosite în vederea eliminării adversarilor politici ai SUA. Dar nu numai a mijloacelor, ci și a partenerilor: pentru că CIA nu a ezitat să recurgă la colaborarea cu Cosa Nostra, mafia italiană din Statele Unite – care își pierduse afacerile cu jocuri de noroc, alcool, prostituție și droguri din Cuba - pentru a-l elimina pe liderul marxist-leninist cubanez.

Scenariul uneia dintre tentative pare copiat dintr-un film prost cu gangsteri, în cel mai pur stil hollywoodian, este însă o poveste reală. Documentele declasificate arată că, în august 1960, Richard Bisell, un funcționar al C.I.A. l-a contactat pe colonelul Sheffield Edwards, de la Biroul pentru securitate, pentru a afla dacă ține legătura cu reprezentanți ai Cosa Nostra (considerată la acea vreme în Statele Unite inamicul public nr. 1!) pentru executarea unei „misiuni delicate”.

Prin intermediul lui Sheffield a fost ales un membru al mafiei, Johnny Roselli, proprietar al unor cazinouri de la Las Vegas. Cu scopul de a disimula implicarea CIA, Roselli a fost contactat sub pretextul că mai multe firme internaționale reprezentate în insulă pe vremea dictatorului Battista, sufereau pierderi din cauza „acțiunilor comuniste” ale lui Castro și că erau dispuse să plătească 150.000 de dolari SUA pentru uciderea acestuia. Roselli nu a vrut să se implice personal, dar a ajutat CIA să-i contacteze pe Momo Salvatore Giancana și pe Santos Trafficante, gangsteri notorii aflați pe lista persoanelor cele mai căutate în SUA în acea vreme.

 Nașii Cosa Nostra nu prea aveau fantezie

Giancana, cunoscut și ca Sam Gold, șef al unei familii mafiote din New York, a recomandat asasinarea lui Fidel Castro prin punerea de otravă în mâncare sau băutură. Giancana și Santos au contactat chiar două persoane din anturajul lui Castro, care să-i strecoare otrava, însă toate încercările asasinilor plătiți au eșuat lamentabil. A mai existat și o altă tentativa, prin intermediul unui lider cubanez exilat, Juan Orta, un funcționar cubanez care avea legături cu Fidel, dar aceasta „s-a dat la fund”, după eșecul operațiunii din Golful Porcilor, cea finanțată tot de CIA.

 O analiză mai profundă a documentelor declasificate ale C.I.A. și făcute publice arată că alături de Castro au fost și alți liderii internaționali pe capul cărora agenția pusese preț.

Documentele secrete dezvăluite admit o „extinsă implicare” în moartea președintelui Republicii Dominicane, Rafael Trujillo, asasinat în mai 1961, precum și o tentativă de otrăvire a liderului Republicii Democratice Congo, Patrice Lumumba, pe care SUA îl suspectau că va trece de partea dușmanului, URSS. Ceea ce pune sub semnul întrebării verdictul dat de un tribunal belgian care îi încriminează pe rebelii locali de moartea acestuia…

În ciuda numeroaselor tentative de a-l „elimina” – ca să folosesc un eufemism -, Fidel Castro a murit în patul său. Faptul că a supraviețuit timp de șase decenii numeroaselor încercări de a-l suprima a devenit pentru el o sursă de mândrie: „Dacă supraviețuirea față de tentativele de asasinat ar fi fost o disciplină olimpică, aș fi câștigat medalia de aur!", a afirmat Castro cu ocazia împlinirii a 90 de ani.

Se adeverește încă o dată că în viață, ca și în politică, nu există nici învingători și nici învinși, există doar supraviețuitori. Desigur, foarte important este și cum supraviețuiești. Este valabil și în cazul popoarelor.

Fulgentio Batista, marioneta susținută de SUA, cel pe care Fidel Castro, el comandante, împreună cu bărboșii săi din Sierra Maestra l-au alungat de la putere, a fost un dictator odios

La rândul său, despre Castro nu s-ar putea spune că ar fi fost vreun democrat. Nici nu și-ar fi putut permite să fie, dar nici nu i s-a permis să fie. Însă, în ciuda embargoului economic și politic nemilos al Statelor Unite, care au vrut să izoleze și să sufoce Cuba, Castro a realizat în patria lui un sistem de sănătate și învățământ pentru toți, cum nu există în multe țări „libere”, condiție esențială pentru evoluția unei națiuni. La moartea lui, țara sa are o armată puternică. Chiar dacă Cuba s-a declarat stat ateu, în ultimii ani de dezgheț Biserica Catolică are un grad ridicat de autonomie. Altfel, papa Francisc - „papa săracilor” - nu ar fi vizitat Cuba unde s-a întâlnit cu președintele Raul Castro și a ținut o slujbă la Holguin, locul unde a debarcat Cristofor Columb în 1492, nu departe de baza americană de la Guantanamo.

PATRIA O MUERTE! VENCEREMOS! Dincolo de bune și de rele, ar putea fi lecția pe care ar trebui să o învățăm și noi românii.