ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Pe 12 ianuarie 2012, începeau primele proteste împotriva lui Traian Băsescu, în ceea ce urma să devină cele mai violente mișcări de stradă împotriva unui șef de la stat din România, de la Ion Iliescu încoace, în anii '90.

Declanșatorul protestelor a fost conflictul dintre președintele Băsescu - văzut de popor drept conducătorul de facto al Guvernului Boc, și pe-atunci subsecretarul de stat de la Ministerul Sănătății, Raed Arafat.

Mai precis, este vorba despre opoziția lui Arafat la un proiect de lege care ar fi liberalizat accesul firmelor private la fondurile destinate serviciilor medicale de urgență. Pe 9 ianuarie, președintele Băsescu a sugerat în mass-media că Arafat ar trebui să-și dea demisia din Guvern, iar fondatorul SMURD a demisionat a doua zi.

Protestele au început la Târgu Mureș, printr-un miting de solidaritate cu fondatorul SMURD, Raed Arafat. Conform relatărilor din presa vremii, între 2.000 și 3.000 de persoane s-au strâns atunci, cerând demisia președintelui Băsescu.

A doua zi, s-a organizat un protest și la București, în Piața Universității, tot de solidarizare cu Raed Arafat. În zilele următoare, protestele au explodat la nivelul întregii țări. Președintele i-a cerut lui Emil Boc să retragă legea sănătății, iar Raed Arafat a făcut un apel către cei care și-au manifestat solidaritatea față el să nu mai iasă în stradă, să nu răspundă la nicio chemare sau provocare de pe internet sau de la televiziuni și să nu se lase manipulați politic.

Pe 14 ianuarie, la protestele din București au luat parte peste 10.000 de oameni, la punctul de maxim, aceștia fiind foarte deciși și foarte virulenți, dar pașnici,  împotriva președintelui Băsescu. 

Câteva mii de protestatari au plecat în marș, din Piața Universității spre Palatul Cotroceni, cerând demisia președintelui. În acea seară s-au înregistrat incidente violente, stimulate atât de atitudinea forțelor de ordine, dar și de frustrarea acumulată împotriva regimului Băsescu, și senzația că Jandarmeria împiedică manifestarea legitimă a nemulțumirilor cetățenilor. Hotnews titra atunci că în ziua de 14 ianuarie au avut loc  „cele mai violente proteste de la mineriade” încoace. Protestari au acuzat apariția „agenților provocatori” în rândurile manifestanților.
 



Proteste pașnice s-au înregistrat și la Iași, Timișoara, Deva, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Craiova și alte orașe din țară.

Pe 17 ianuarie 2012, Guvernul și Președenția au cedat presiunii, iar Raed Arafat s-a întors în Ministerul Sănătății. Protestele au continuat în toată țara.



Pe 18 ianuarie 2012, protestele au continuat în toată țara, dar s-a anunțat și un miting politic USL pentru a doua zi (pe 19).

Pe 19 ianuarie 2012, oameni care au luat parte la protest dar susțin că nu s-au manifestat violent au fost ridicați și duși cu dubele către secțiile de poliție din Capitală. În Piața Arcului de Triumf a fost organizat un miting USL, dar aceștia au fost primiți cu ostilitate de către protestatarii din Piața Universității.

Pe 23 ianuarie 2012, Teodor Baconschi a fost revocat din funcția de ministru al Afacerilor Externe, pentru declarațiile făcute de acesta la adresa manifestanților, acesta referindu-se la participanți ca „mahalaua violentă și ineptă încolonată”.
 
Pe 6 februarie, după 25 de zile de proteste, premierul Emil Boc este demis și înlocuit cu Mihai Răzvan Ungureanu, după un provizorat al lui Cătălin Predoiu. Era doar începutul unei crize politice care va avea ca punct culminant referendumul de demitere al președintelui Băsescu, soluție votată de 87,52% din cetățeni, respectiv 7.403.836 de voturi. Curtea Constituțională a invalidat demersul.
 
Protestele din ianuarie - februarie au avut caracter național, acestea desfășurându-se în 37 de județe din cele 40 ale României. 
 
Criza s-a încheiat cu o victorie zdrobitoare a coaliției PSD - PNL în alegerile din 2012, formațiunea nou-creată (USL) obținând peste două treimi din mandate, mai mult chiar decât FSN în 1990. În urma protestului au rămas violențe, sute de persoane arestate, vandalizări și apariția a două tabere ce se vor confrunta și mai pregnant în anii care vor urma: tabăra celor care doresc ca decizia să se ia la București vs tabăra celor care doresc ca decizia să fie luată în afara țării.
 
Războiul cel dintre noi abia începea.

 

>