În urmă cu 300 de ani, românii erau văzuţi drept barbari, care respectau cu stricteţe obiceiurile. Anton Maria Del Chiaro, secretar pentru limbile apusene al domintorului Constantin Brâncoveanu, a descris amănunţit Ţara Românească în "Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religioni degli Abitanti”, carte publicată la Venetia în 1718.

Anton-Maria Del Chiaro a fost un învăţat italian care a servit în Ţara Românească drept secretar al domnului Constantin Brâncoveanu şi tutore al copiilor lui Ştefan Cantacuzino. Lucrarea sa constituie un document important privitor la istoria românilor.

În carte sunt prezentate traiul de zi cu zi al valahilor, dar şi portul şi obiceiurile din timpul unor sărbători mari, precum Paştele. Chiaro a vizitat Valahia în 1709, tocmai pentru a relata despre această ţară şi schimbările care se produceau.

Del Chiaro vorbeşte despre castelul în care "locuieste domnul ţării”, dar şi despre limba vorbită de valahi: "Târgovistea este un oras nu prea mare, asezat în ses si înconjurat de ziduri. Castelul din acel oraş, în care locuieste domnul ţării, e împrejmuit cu pari de stejar foarte groşi. Locuitorii trăiesc după legea ortodoxă si se îmbracă cu haine lungi, purtând pe cap căciuli asemenea celor croate. Limba lor e puţin deosebită de limba noastră italiană; ei îşi zic în limba lor români, spunând că au venit din vremuri străvechi, de la Roma, pentru a se aşeza în această ţară; şi când vreunul întreabă dacă ştie careva să vorbească în limba lor valahă, ei spun în felul acesta: ştii româneste, adica ştii sa vorbeşti limba română, din cauza că limba lor s-a stricat. Căci ei sunt oameni barbari şi aspri în obiceiuri", scrie Adevarul.
 
Valahii sunt descrişi în lucrarea "Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religioni degli Abitanti” ca "meşteri în ori care meserie, sprinteni la călărie, ageri în mânuirea sabiei si arcasi dibaci”.  De asemenea, nu putea fi trecută cu vederea bogăţia locurilor, dar şi  aşezămintele religioase şi mai cu seamă Mănăstirea Dealu.

"În acest oraş a fost înalţată o biserică a sfântului Francisc câţiva calugări observaţi care fac slujba bisericească potrivit regulelor bisericii române. Această ţară e foarte mănoasă, are de toate în afară de vin; în locul căruia obişnuiesc oamenii să bea bere. Pe un deal în faţa oraşului se afla o mănăstire, sau mai degrabă o abatie foarte mare, în care locuiesc nişte călugari greci, care ne-au făcut o foarte bună primire şi ne-au povestit toată istoria aşezării locuitorilor din această ţară... "