Având în vedere discuțiile din ultima vreme despre sfintele slujbe ale Bisericii Ortodoxe, am considerat utilă publicarea unui articol despre o minune săvârșită în timpul Sfintei Liturghii în secolul XI. Textul este semnat de părintele Ioniță Apostolache. (Redacția).

Despre „descoperirea dumnezeiască care din voia lui Dumnezeu s-a arătat păgânilor la anii de la Hristos 1009, precum scrie Baronie” 

Întâmplările și minunile care se săvârșesc în timpul Sfintei și Dumnezeiștii Liturghii au fost o certitudine. De cele mai multe ori ascunse de Dumnezeu de ochii necredincioșilor, tainele Sfintei Liturghii sunt ziditoare de suflet. Ele se descoperă și se povestesc pentru ca preoții să fie conștienți de lucrarea la care sunt părtași și credincioșii să fie întăriți în credință. Despre o astfel de minune se amintește Sfântul Ierarh Calinic în lucrarea cu titlul „Îndrumător către preoți și diaconi adecă Sfătuire cum trebuie să se poarte în slujba Sfintei Liturghii”.[1] Micul îndreptar liturgic a fost publicat cu caractere chirilice, după moda vremii, fiind completat cu această frumoasă istorioară, pe care o prezentăm în cele de mai jos în variantă diortosită

  

DESCOPERIRE

Pentru Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie,

care din voia lui Dumnezeu s-a arătat păgânilor

la anii de la Hristos 1009,

precum scrie Baronie 

Împărățind Amurat Împăratul la Vavilon, iar Amfilog la Arabia, creștinii ce locuiau în Ierusalim avea totdeauna pricire[2]cu necredincioșii jidovi pentru Învierea și Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri. De aceea și pizmă aveau necredincioșii jidovi asupra creștinilor, încât luând multe daruri au mers la Vavilon și le-au dat lui Amurat Împăratul spunându-i multe pâri asupra creștinilor, zicând: că sunt răzvrătitori și vor să se scoale asupra lui cu război, ca să-și facă ei împărăție în Ierusalim. Deci Împăratul umplându-se de mânie, a poruncit să se găteasă oștile sale, trimițând știre și lui Amfilog, cel ce împărățea în Arabia, ca fără zăbavă, ridicându-și oștile sale, să pornească la Ierusalim, ca uniți amândoi să strice Ierusalimul și Biserica, pierzând pe toți creștinii, încât să nu se mai pomenească numele lui Hristos. Deci, Amfilog, fără zăbavă luându-și oștile sale, a pornit asupra Ierusalimului, ca să sfărâme din temelie cetatea și Biserica. Însă Atotputernicul Dumnezeu cu minuni preaslăvite a apărat locul cel sfânt al Său din mâinile vrăjmașilor.

În acea vreme era în Ierusalim Patriarh Sfântul Metodie, carele auzind că vine asupra Ierusalimului Împăratul Amfilog cu atâtea limbi păgâne, de frică a fugit la (în) Antiohia, lăsând pe un preotu, anume Ioanichie, să păzească și să slujească în toate zilele la Biserica Sfântului Mormânt, care o și făcea cuviosul preot, slujind și rugăciuni înălțând către Dumnezeu cu lacrimi fierbinți, ca să apere Biserica Sa de năvălirile păgânilor. Și nu după multe zile a venit păgânul împărat cu oștile sale și a sfărâmat toată Cetatea, iar trimițând să dărâme și Biserica ce este deasupra gropii lui Hristos, Atotputernicul Dumnezeu a acoperit pre aceasta cu un nor, încât niciunul din păgânii ostași nu putea să o vază. Deci, merse mai marele oștirilor la Împăratul și-i spuse cum că sfărâmând toată cetatea, Biserica creștinilor nu o pot găsi; iar Împăratul de mânie, chemândă fără zăbavă pe cel mai credincios din miniștri săi și-l trimise ca să vaza pentru aceasta. Carele viind din voia lui Dumnezeu n-a fost oprit a intra în Biserică, unde mergând nu aflară pe nimeni decât pe Preotul cu un ajutor al său, gătindu-se a sluji Sfânta Liturghie. Și numai decât sări ca un leu sălbatic asupra Preotului ca să-l ducă la Împăratul, iar Dumnezeu vrând să arate acelor necredincioși puterea Sa: pentru mântuirea lor, a făcut cu putere nevăzută de a înțepenit mâinile aceluia care voia sa ia pe Preot, încât rămăsese ca de fier, neputând a le întoarce. Atuncea acela plin de spaimă, cunoscând puterea credinței creștinești, a căzut la picioarele Preotului cerându-i iertăciune, iar Preotul iertându-l, și blagoslovindu-l, s-au făctut mâinile lui sănătoase ca și mai întâi. Pre urmă a zis Preotul acelui Ministru: „Mergi de spune Împăratului toate cele ce ai văzut”, carele mergând și spunându-i lucrarea minunii și cele ce văzuse, acela nu numai că nu a crezut cele ce îi spunea Boierul, ci plin de mânie s-a jurat că va face acea Biserică grajd și pe urmă o va strica din temelie. Și fără zăbavă a poruncit de s-a adus mulțime de cai și de cămile, și încălecând Împăratul cu toți miniștrii și boierii săi au mers la Biserică și au băgat toate vitele acelea înlăuntru, intrând și Împăratul cu ai săi. Iar Preotul voind a sluji Liturghie, după obicei, a ieșit în mijlocul Bisericii, și închinându-se cu frica lui Dumnezeu a zis rugăciune: „Doamene trimite mâna Ta și mă întărește spre slujba aceasta” și îndată de acel glas al Preotului au căzut toate vitele ce băgase în Biserică, ca și când ar fi fost lovite de trăznet, și au murit. Această minune văzându-o Împăratul și toți cei ce erau cu dânsul, foarte s-au spăimântat și poruncind să scoață vitele acelea moarte din Biserică, cerând scaun a șezut, zicând celor ce erau cu dânsul: „Să ședem să vedem cum săvârșesc creștinii Jertfa lor, ca să putem povesti de această minune marelui împărat Amurat”. Iar Preabunul Dumnezeu, carele nu voiește moartea păcătoșilor și a necredincioșilor, ci ca să se întoarcă i să fie vii, trimise lumina strălucririi Sale și lumină ochii cei sufletești ai Împăratului, care a început a asculta Liturghia cu luare aminte. Deci, apropiindu-se Preotul de Sfântul Jertfelnic, au văzut fața lui luminată mai mult decât soarele și o mulțime de tineri îbrăcați în haine albe și fețele lor luminate, iar în mijlocul lor aveau un Potir minunat și împodobit mai mult decât toată podoaba cerului, luminat foarte și înfrumusețat, pre carele îl puseră pre Sfânta Masă. Și luând Preotul după obicei prescura în mâna stângă, iar copia în cea dreaptă, și zicând: „Întru pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos”, îndată Împăratul n-a văzut prescura, ci pre Acel Prunc Minunat. Și când a împuns Preotul prescura, zicând: „Junghie-se Mielul lui Dumnezeu” și „Îndată a ieșit sânge și apă” Împăratul a văzut că a junghiat pre Acel Prunci Minunat, și a ieșit sânge și apă.

Acestea văzându-le Împăratul s-a umplut de mânie, zicând: „Acesta este un ucigaș, căci a junghiat un Prunc așa de frumos, a căruia frumusețe covârșește toată lumea” și îndată a poruncit ostașilor să înconjoare Biserica ca să nu scape Preotul pe undeva, ca după ce își va isprăvi slujba să-l omare. După aceea a văzut Împăratul oameni mulți, pentru care Preotul aducea jertfă și ale unora fețe erau luminate, iar ale altora întunecate, și Îngerul lui Dumnezeu lua jertfele celor drepți și le ducea pre Jertfelnic, iar ale celor păcătoși și răi, le ardea în foc. Dând zise Preotul: „Bine cuvântată este Împărăția a Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Duh”, într-acel ceas s-a umplut toată Biserica de lumânări minunate și Altarul de foc Dumnezeiesc, și vâzând acestea acestea și văzând acestea Împăratul, a zis către boierii săi: „Minunată vedere văzurăm noi astăzi”, iar când a zis Preotul: „Cu pace Domnului să ne rugăm”, a văzut Împăratul mulțime de îngeri stând înaintea lui Dumnezeu și rugându-se pentru pacea lumii. Zicând Preotul: „Pentru cei ce umblă pe mare și călătoresc”, întru acel ceas arătă Dumnezeu Împăratului marea învăluită cu valuri grele și corăbiile gata a se primejdui, și îndată cu cuvântul Preotului s-a alinat marea, iar corăbierii mulțumeau lui Dumnezeu. Iar când zise preotul: „Pe prea Sfânta Curata, prea Binecuvântata, Stăpâna noastră”, atunci văzu Împăratul pe Preasfânta Maica lui Dumnezeu pogorându-se din cer cu mulțime de îngeri și cântând înaintea Sfintei Mese, și-a ridicat mâinile la ceruri și cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu pentru toți creștinii care o cinstesc pre ea. Iar când ieși preotul cu Ieșirea (Vohodul) a văzut Împăratul pe Arhanghelul Mihail și Gavriil, ținând pe Preotul, unul de-a dreapta și altul de-a stânga; iar după ce a venit în Altar, când zicea rugăciunea: „Dumnezeul cel Sfânt carele întru sfinți odihnești”, a văzut Împăratul mulțime de îngeri ridicând Sfânta Jertfă, și Arhanghelul Mihail a zis: „Să luăm aminte”, iar Gavriil: „Pace tuturor” și după aceea trecu Preotul după Sfânta Masă să aștepte până vor citi Apostolul. Iar pre urmă l-au luat de acolo doi îngeri și l-au dus cu cucernicie înaintea Sfintei Mese și cum a început a citi Sfânta Evanghelie a văzut Împăratul trei sute de îngeri pogorându-se din cer și stând înaintea Preotului, care îndată ce zicea el câte un stih îl lua îngerii din gura lui unul după altul, și așa săvârșind el Evanghelia, îndată s-au dus îngerii cu laude și cu cântări dumnezeiești ca să-și dea fiecare cuvintele înaintea lui Dumnezeu. Acestea văzând Împăratul fu cuprins de frică și de spaimă mare, și când zise preotul: „Că milostiv și iubitor de oameni”, a văzut Împăratul ieșind din Altar îngerii cu un vas plin de mir scump de al căruia miros s-a umplu toată Biserica, și cu acel mir a început a mirui pe cei credincioși, și neaflând creștini mulți, căci nu venise(ră) de frica Împăratului, a venit îngerul la dânsul și i-a zis: „Iată mirul rămâne că nu sunt creștini adunați în acest sfânt loc pentru frica ta, tu vei da seama la Înfricoșata Judecată a lui Hristos”. Atunci Împăratul și cu credinciosul lui Mosaip zise cu un glas: „Miruiește-ne și pe noi că de acum vom crede și noi în Hristos”, asemenea au zis și ceilalți domni ai lui, și dacă i-a miruit îngerul, îndată au căzut de pe ochii lor ca niște solzi.

Iar când a zis preotul: „Câți sunteți chemați ieșiți”, a văzut Împăratul și toți domnii ce erau cu dânsul că a venit un înger din cer înarmat cu arme de foc, și lega pe cei păcătoși și îi scotea din mijlocul celor credincioși; iar când a zis: „Ca subt stăpânirea Ta fiind păziți pururi”, atunce a văzut Împăratul și cei ce erau cu el că s-au pogorât din cer îngeri cu arme de foc și alți îngeri ai satanii întunecați au venit, iar îngerii cei luminați le-au ieșit înainte și i-au scos afară din Biserică și au luat Sfintele Daruri împreună cu Preotul, și au făcut Vohodul cel Mare după obicei, înconjurând pe el și cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot”. Și când a zis Preotul către Diacon: „Duhul Sfânt să vie peste tine”, atuncea a văzut Împăratul și cu ai lui pe Duhul Sfânt în chip de Porumb pogorându-se din cer și odihnind peste Sfintele Daruri și toată Biserica s-a umplut de buna mireasmă a Darului Preasfântului Duh, iar Sfântul Altar s-a luminat mai mult decât razele soarelui. Și când a zis Preotul: „Să (ne) iubim unul prea altul”, atunci au văzut Împăratul și cei cu el, pogorându-se din cer Dumnezeiescul Părintele cu doisprezece heruvimi, șase de-a dreapta și șase de-a stânga, a sărutat Sfântul Agneț zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, carele curățește păcatele lumii”, și iarăși s-a suit la cer, iar Amfilog a plâns mult aceste minuni prea slăvite.

Iar când a zis preotul „Să stăm bine, să stăm cu frică”, atunci a văzut Împăratul pogorându-se Duhul Sfânt deasupra Preotului, și odihnind peste el, l-a umplut de lumina Sa cea Dumnezeiască; și când a zis: „Să luăm aminte, Sfânta Jertfă în pace a o aduce”, a văzut Împăratul Pruncul cel junghiat că s-a înălțat la cer și a venit cu patruzeci de Serafimi, înconjurând Sfânta Masă; iar când a zis Preotul: „Cântare de biruință, cântând, strigând”, a văzut Împăratul pe Dumnezeu Părintele nostru pogorându-Se din cer cu doisprezece Serafimi, având fieșce carele câte șase aripi, și cu două își acopereau fețele sale, cu două picioarele, iar cu două zburau și cântau cu glas mare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot”, iar Părintele Cel Ceresc a sărutat pe Fiul Său și s-au înălțat la ceruri. Și iar când a zis Preotul: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu”, atuncea a văzut Împăratul Biserica plină de îngeri, și au zis toți cu un glas „Amin”, și când a zis: „Beți dintru acesta toți”, a văzut doi îngeri pogorându-se din cer și luând păcatele oamenilor le ardea în foc; iar când a zis: „Mai ales pentru Prea Sfânta, Prea Curata”, atunci a văzut Împăratul că s-a deschis întunericul cel mai dinafară, și a mers un înger al lui Dumnezeu, să spuie credincioșilor  de acolo bucurie, că de Dumnezeu Născătoarea va să-i scoață de acolo cu rugăciunile sale. Iar când a zis Preotul: „Și ne dă nouă cu o gură și cu o inimă”, a văzut Împăratul și cei cu el ieșind un Serafim din Altar și zicând credincioșilor, „stați toți cu frica lui Dumnezeu la un gând lăudând numele Domnului; iar când a zis Preotul: „Și ne învrednicește pre noi Stăpâne”, au văzut Împăratul și cei cu el pogorându-se din cer Arhanghelul Mihail și Gavriil, și îngenunchind în mijlocul Bisericii, au citit „Tatăl nostru”, împreună cu toți creștinii. Iar când a zis Preotul: „Capetele voastre Domnului să le plecați”, atunci a văzut Împăratul un înger ieșind din Altar, având cununi de aur în mâinile sale, pre care era să le puie pe capetele celor credincioși, și viind la Împăratul, au pus o cunună pre capul lui, zicând: „iată această cunună este încredințarea cum că te vei face creștin și vei pătimi munci pentru numele lui Hristos, și o vei purta în veci înaintea scaunului lui Dumnezeu”. Acestea auzindu-le Împăratul, foarte s-a veselit în sufletul său și cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu ca să-l învrednicească Sfântului Botez. Și vedea Împăratul pe oamenii care vorbea în Biserică în vremea Liturghiei, că ședea diavolii călare pe ei, și-i îndemna spre toate vorbele deșarte și lumești, ca să nu poată asculta Dumnezeieștile cuvinte.

Când a zis Preotul: „Cu darul și cu iubirea de oameni”, a văzut Împăratul pogorându-se din cer Dumnezeu Părintele, și a luat Sfântul Agneț din mâinile Preotului, și-l împărți singur cu mâinile Sale, și a dat Preotului zicând: „Primește slujitorul Fiului Meu celui iubit, carele a pătimit pentru toată lumea”, asemenea și paharul luând i l-au dat zicând aceleași cuvinte. Iar când a zis Preotului: „Înalță-te peste ceruri Dumnezeului și peste tot pământul slava Ta”, atunci a văzut Împăratul că s-a pogorât din ceruri toate cetele îngerești pe Sfântul Altar și cu mare cinste a luat Preotul cel junghiat, pre carele l-a văzut Împăratul, și era viu, nevătămat, mai luminat decât soarele, și l-au dus la ceruri cu multe cântări îngerești spre scaunul Dumnezeirii. Acestea văzându-le Amfilog a căzut cu fața la pământ strigând: „miluiește – mă pre mine păcătosul, Mielule al lui Dumnezeu, nu te îndura de mine, ci mă scoate din întunericul păgânătății ca să nu piară în veci”, și numaidecât veni glas zicând: „Botează-te și te voi da în ceata sfinților pe care i-ai văzut”. Iar când a zis Preotul: „Drepți primind Dumnezeieștile”, atunci a văzut Împăratul că a venit un înger înfricoșat și luând toate păcatele Preotului ce erau scrise pe un catastif , le-a ars în foc, rămânând preotul curat. Și săvârșind Sfânta Liturghie a luat anafora și s-a dus la Împăratul, iar el a zis Preotului, ispitindu-l: „Ce-mi aduce mie aceste sfărâmături de pâine? Eu te-am văzut că ai tăiat un Prunc mai luminat decât soarele și carnea lui o ai mâncat, de ce dar nu-mi aduci și mie? că cunosc și eu și crez în Domnul Iisus Hristos”. Iar Preotul, fiind luminat de Duhul Sfânt, a înțeles îndată arătarea ce s-a făcut Împăratului, și i-a zis: „Mai bun ești tu înaintea lui Dumnezeu decât mine, căci eu am slujit cu această pâine și mai mult nu știu, dar pre cât cunosc, zic domniei tale, să primești această Anaforă ce este dar bisericesc, iar după ce te va lumina Dumnezeu cu darul Sfântului Botez, vei lua această Taină Dumnezeiască, a Preasfântului Trup și Sânge a lui Hristos”. atunci a zis Împăratul cu toți ai lui către Preot: „Botează-ne pe noi, slugă a lui Hristos”, iar Preotul a zis: „Nu este iertat la noi ca să boteze Preotul pe împăratul, sau pe domnii lui, fără blagoslovenia patriarhului, ci te sfătuiesc pre înălțimea ta să trimiți la Antiohia să vie Patriarhul, și el te va boteza”.

Acestea auzindu-le împăratul, fără zăbavă a trimis la Antiohia, scriind patriarhului cu multe rugăciuni, ca să vie să-l boteze, arătându-i că Dumnezeu i-a descoperit înfricoșata Taină a credinței și acum se căiește sălbăticia cea mai dinainte. Iar patriarhul primind scrisoarea, s-a veselit foarte, mulțumind lui Dumnezeu pentru întoarcerea Împăratului, și fără zăbavă sculându-se a plecat la Ierusalim. Iar împăratul Amfilog auzind că se pornește patriarhul, a poruncit domnilor săi să strângă toată oastea și cu multă podoabă au ieșit înaintea patriahului, carele văzând că vine atâta mulțime de oaste asupra lui, foarte s-a spăimântat socotind nu cumva să fie vreo înșelăciune. Iar dacă s-a apropiat Împăratul de Patriarh, a descălecat de pre cal și s-a închinat patriarhului până la pământ, zicând: „Bine ai venit părintele și luminătorul sufletului meu”, iar patriarhul l-a sărutat pe el și intrând în cetate, împăratul a cerut Sfântul Botez, lepădându-se de păgânătate și de toate faptele ei, și l-a botezat pe el patriarhul în Biserica Sfântului Mormânt. A botezat încă și pe toți domnii și boierii ce erau cu dânsul, pre mai marii oștirilor și toată oastea ce venise cu el, și învățându-i destul pentru credința creștinească, le-a proorocit că vor pătimi munci și vor muri pentru Hristos, învrednicindu-se a primi cununa mucenicească de la Dumnezeu și desfătarea cea cerească. Și a blagoslovit patriarhul pre împăratul și toată oastea, rugându-se pentru ei, și așa s-a despărțit împăratul de patriarhul cu mare jale.

Deci, plecând împăratul Amfilog s-a dus la Amurat și i-a spus toate cele ce s-a întâmplat, și minunile ce a văzut la Iarusalim în vremea Sfintei Liturghii ce o fac creștinii, arătându-i că a primit Sfântul Botez; iar nelegiuitul și spurcatul împărat, auzind aceste cuvinte a zis lui Amfilog: „Să mergi îndată să te închini idolilor și să le aduci jertfă, iar de nu vei muri”, iar el îi răspunse: „O, împărate, cum nu înțelegi cuvintele mele cele adevărate și folositoare? Căci de vei rămâe în necredința aceasta te vei munci în veci, împreună cu dracii căror te închini, și cărora eu de acum înainte niciodată nu le voi mai aduce cinste și jertfe”. Acestea auzind împăratul Amurat, răgni ca un leu și porunci să taie capul lui Amfilog. Și tuturor celor ce crezuse în Hristos, care plini de bucurie și de nădejde Dumnezeiască, și-au plecat subt sabie capetele lor și au primit după proorocia patriarhului, cununa mucenicească, de la Hristos Dumnezeul nostru. a căruia cinstea și slava în veci, Amin.

Pr. Ioniță Apostolache



[1] Îndrumător către preoți și diaconi adecăSfătuire cum trebuie să se poarte în slujba Sfintei Liturghii, Cu binecuvântarea iubitorului de Dumnezeu Episcop al Sfintei Episcopii Râmnicului Noului-Severin D.D. Kalinic, Râmnicu Vâlcii, Tipografia Kalinic Râmnicu, 1865.

[2] Aici cu sensul de: neînțelegere, animozitate, ceartă, discordie.