Duminica Sfintei Maria Egipteanca este ultima duminică din timpul postului de patruzeci de zile al Sfintelor Patimi, care se termină în vinerea dinaintea sâmbetei Sfântului Lazăr. Maria Egipteanca este un exemplu de înnoire sufletească, de întoarcere la Dumnezeu și de regăsire a rostului vieții și urcare pe treptele sfințeniei.

Sfânta Maria Egipteanca a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și începutul celui de-al V-lea. Viața sa, una dintre cele mai cunoscute istorii ascetice, a fost scrisă, din surse demne de încredere, de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.


Sfânta Maria Egipteanca este comemorată în timpul Postului Mare în primul rând pentru că este un exemplu de pocăință creștină. Ea a părăsit viața desfrânată pe care o ducea, trăind în deșert o viață de asceză extremă și de rugăciune, pentru dragostea lui Hristos. Apoi, pentru că a fost întâlnită de  Zosima,un monah din Palestina, în timpul Postului Mare, primind ultima împărtășanie în Joia Mare, murind în aceeași zi.

Născută în Egipt, la 12 ani și-a părăsit părintii și a mers in Alexandria, unde timp de 17 ani a dus o viață desfrânată. La 29 de ani, părăsește Alexandria și ajunge la Ierusalim, unde vrea să intre în Biserica Sfantului Mormânt. Dar nu a putut înainta decât până la prag. Aici a simțit cum o putere nevăzută o oprește. Înțelege în acea clipă ca modul în care viețuia o face nevrednică de a intra în acest locaș. Se roagă Fecioarei Maria să facă posibilă intrarea sa în locaș, cu promisiunea că iși va schimba complet modul de viață.

Reușește să se închine Sfintei Cruci și decide să își trăiască viața în pustia Iordanului. Cuvioasa Maria Egipteanca a stat aici 47 de ani, în post și rugăciune.

Cu un an înainte de moartea sa, taina vieții ei a fost descoperită părintelui Zosima, care a împărtășit-o, iar după un timp s-a întors să o îngroape, fiind ajutat la săparea mormântului de către un leu.