ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Miercuri, 28 noiembrie, începând cu ora 12.00, la Mănăstirea Putna a avut loc evenimentul „La 100 de ani de la revenire, Bucovina este lângă Ștefan cel Mare și Sfânt”, dedicat Unirii Bucovinei cu Patria-mamă din 28 noiembrie 1918.

Evenimentul a fost organizat de către Mănăstirea Putna, împreună cu primăriile și școlile din Putna, Vicovu de Jos, Bilca, Vicovu de Sus și Straja. Elevii participanți au primit medalii comemorative cu Unirea Bucovinei.
Pentru început, Coroana reconstituită a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare a fost adusă din Muzeul mănăstirii și a fost depusă pe mormântul Voievodului, în sunetul clopotelor. Părintele Stareț al mănăstirii, Arhim. Melchisedec Velnic, a explicat că aducerea Coroanei pe mormântul Sfântului Ștefan simbolizează revenirea Bucovinei în unitatea de stat a românilor.

A urmat slujba Parastasului pentru toți cei care au lucrat și s-au jertfit pentru Unirea Bucovinei și pentru toți Făuritorii Marii Uniri și un cuvânt de învățătură despre însemnătatea pentru cei de azi, și mai ales pentru tineri, a Marii Uniri și despre ce le-a dat putere făuritorilor ei.

Pe treptele Muzeului mănăstirii, elevii au prezentat un recital deosebit de emoționat, din partea fiecărui grup exprimându-se dorința pentru românii de azi și pentru românii de peste 100 de ani.
Ca o expresie a unității românești, profesorii și elevii participanți și cei prezenți atunci la mănăstire, au înconjurat biserica voievodală cu o mare Horă a Unirii.
Filmarea întregului eveniment se poate viziona pe pagina de Facebook a mănăstirii.

Text: Protos. Dosoftei Dijmărescu
Imagini: Iosif Andronic



*

Cuvântul de învățătură al Părintelui Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna:

La 100 de ani de la revenire, Bucovina este lângă Ștefan cel Mare și Sfânt

Acum 100 de ani, în 28 noiembrie 1918, în Sala de Marmură a Palatului Mitropolitan din Cernăuți a avut loc Congresul General al Bucovinei, care a votat Unirea cu Patria-mamă. Am săvârșit slujba Parastasului și i-am pomenit pe toți cei care, exact acum 100 de ani, au votat Unirea Bucovinei cu Regatul României.
Dacă ei nu ar fi fost, mormântul Sfântului Ștefan cel Mare și Putna nu ar fi fost astăzi în România. 
Nu ar fi fost în România nici unul dintre cele 16 morminte de voievozi care au fost răpite odată cu Bucovina. 
Și, dați-vă seama de ce ar fi însemnat aceasta, nu ar fi fost nici toate aceste localități de unde ați venit dumneavoastră.
Să cugetăm la aceasta și să mulțumim încă o dată celor care au luptat pentru unirea Bucovinei.

Dar astăzi nu i-am pomenit numai pe cei care au votat Unirea Bucovinei, ci și pe cei care au votat Unirea Basarabiei, în 27 martie 1918, și pe cei care au votat Unirea Transilvaniei, a Banatului, a Crișanei și a Maramureșului, în 1 decembrie 1918. I-am pomenit și pe eroii care și-au dat viața pe câmpul de luptă pentru a se realiza Marea Unire și pe oamenii politici ai acelei vremi.
 

În această zi a Bucovinei, nu i-am pomenit numai pe bucovineni, ci i-am pomenit pe toți Făuritorii Marii Uniri, pentru că le suntem datori tuturor. 

Într-un neam, oamenii sunt ca mădularele într-un trup, alcătuiesc o unitate. De aceea, cine face bine într-un loc, face bine întregului organism, întregului neam. În 1918, Făuritorii Marii Uniri au fost conștienți de aceasta.  Ei au lucrat și pentru Unirea unei regiuni care era alta decât a lor.
Transilvăneanul Onisifor Ghibu a înființat în 1917, în Basarabia, publicația „Ardealul”, dar apoi i-a schimbat numele în „România nouă”, pentru că era destinată să slujească „unirii politice a tuturor românilor”.
Un alt transilvănean, Sextil Pușcariu, a înființat la Cernăuți ziarul „Glasul Bucovinei”, cea mai activă publicație din Bucovina în anul 1918.

În timpul tratativelor de pace, bucovineanul Ion Nistor se preocupa nu doar de românii de aici, ci și de românii din Torontal, un comitat care va fi împărțit între România, Ungaria și Serbia.

Îi cinstim pe toți Făuritorii Marii Uniri și avem conștiința că, prin ei, Îl cinstim pe Însuși Dumnezeu.
La începutul Primului Război Mondial, omenește vorbind, erau posibile două scenarii: ori se unește Basarabia cu Regatul României, ori se unesc Bucovina, Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul cu Regatul României. Dar iată că s-au unit toate! A fost ca o minune de la Dumnezeu, peste puterea omenească. Ne-a purtat Dumnezeu de grijă. Marea Unire a fost și un dar de la Dumnezeu, pe lângă o minune a neamului nostru, împlinită pentru suferința, rugăciunile și răbdarea de veacuri a tuturor românilor și prin dragostea și efortul generației anului 1918.
Dumnezeu a lucrat prin ei, iar ei s-au făcut mâini ale lui Dumnezeu. Făuritorii Marii Uniri au știu să depășească greșelile personale, orgoliile de multe ori, ale lor și ale celor de lângă ei, au știut să depășească dezbinarea și s-au pus în slujba unui ideal mai înalt, idealul de unitate a întregului popor român.
 

În fața a ceea ce părea imposibil omenește, ei nu au dat înapoi, căci au simțit că ceea ce fac este după Dumnezeu și, de aceea, nu s-au temut. Bucovineanul Ion Grămadă, „eroul Bucovinei”, a trecut granița în România și s-a înrolat voluntar în Armata română. Cu câteva zile înainte de a muri în lupta de la Cireșoaia, în august 1917, el scrie așa: „Războiul nostru este sfânt. Doamne, ajută-mi să fiu tare, să fiu vrednic și neînfricat, spre a putea răzbuna lacrimile ce le-au vărsat ai mei vreme de una sută cincizeci de ani de robie.”

Preotul Dionisie Bejan, de 81 de ani, care a deschis Congresul General al Bucovinei din 28 noiembrie 1918, a spus în deschidere: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea neamului.” 

Cu aceleași cuvinte a deschis, peste câteva zile, bătrânul Gheorghe Pop de Băsești, de 83 de ani, și Marea Adunare de la Alba Iulia. Primeau darul sfânt și de mult așteptat și lăcrimau.

Astăzi, o parte din teritoriile unite atunci sunt înstrăinate. Dar poate și mai grav este că nu mai avem acea dragoste de țară și de neam prin care să ne doară inima de frații noștri care nu sunt în țara lor.
Ne dorim să continuăm ceea ce Făuritorii Unirii au făcut și ne întrebăm: Cum au reușit ei?
Și atunci erau neajunsuri și neputințe. Dar ei au știut să nu se împiedice de ele, ci au mers țintă spre împlinirea unității naționale.

Au știut că sunt, în primul rând, fii ai neamului și că sunt datori neamului lor în fața lui Dumnezeu. 
Au știut să iubească generațiile anterioare, pe sfinții strămoși, au știut să îi prețuiască, să le înțeleagă sufletul și dorul. Au înțeles că menirea lor este să continue ce au făcut ei, să sporească ceea ce au primit de la ei. 
Și au știut că trebuie să intri în gândul lui Dumnezeu. Să te întrebi: „De ce m-a așezat Dumnezeu în acest neam?” și să nu ai liniște până nu afli răspunsul, până nu mergi pe drumul tău, în neamul tău, sau până nu te așezi în acea lucrare a lui Dumnezeu la care fiecare dintre noi suntem chemați.
Acești făuritori ai Marii Uniri și-a aflat rostul în neam. De aceea, atunci când a venit momentul, au avut încredințare neșovăielnică despre ce trebuie să facă și au împlinit visul sfânt-strămoșilor noștri.
Au reușit să împlinească visul Unirii pentru că, fiind fii iubitori de neam, au devenit părinți, părinți ai neamului. Pentru că, pentru a fi părinte, trebuie mai întâi să fii fiu.
 

Și pentru a-și da proba de adevărați părinți, ei au și suferit. Toți cei care au votat Unirea și erau în viață când a venit regimul comunist, întâi în Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței, apoi în restul țării, au suferit. Majoritatea au fost uciși, cei mai mulți la Sighet sau deportați în Siberia.
Când Uniunea Sovietică a ocupat, în iunie 1940, Basarabia, basarabeanul Emanoil Catelli, din Bălți, care participase activ la formarea Sfatului Țării și votase Unirea în 1918, nu a vrut să plece dincolo de Prut, cu toate rugămințile prietenilor. Spunea că „mișcarea noastră națională trebuie să aibă și martiri”. 
Și într-adevăr, au fost foarte mulți martiri!

Iar cei care erau în viață în restul României, când a venit și aici comunismul, au fost închiși la Sighet și cei mai mulți au murit acolo și sunt îngropați în Cimitirul Săracilor.
Dar jertfa părinților rodește în fii! Și va rodi și în viitor. Avem toată încredințarea.

Vă felicităm că astăzi dăruiți din timpul vostru Făuritorilor Marii Uniri. Și vă îndemnăm la mai mult!
Nicolae Iorga a afirmat că în istoria poporului român se aud trosnind pașii lui Dumnezeu. Pășiți, dragi elevi, împreună cu Dumnezeu și veți simți bucuria de a fi fiu adevărat al neamului!
Folosiți posibilitățile de comunicare de azi pentru a-i cunoaște pe românii din regiunile istorice care sunt astăzi în afara granițelor României. Când folosiți internetul, folosiți-l cu folos, folosiți-l și pentru a-i cunoaște pe acești frați și a vorbi cu ei. Unii vă sunt chiar rude, poate mai de aproape sau mai de departe. Și gândiți-vă ce ați fi așteptat de la România și de la românii din România dacă v-ați fi născut în afara graniței țării de astăzi!

Dragostea celor de atunci, mai ales a tinerilor, să vă fie imbold!
Tinerii, care acum 100 de ani s-au luptat cu înflăcărare pe câmpul de luptă sau în arena politică, să vă însuflețească!
Mamele ai căror fii au pierit în Primul Război Mondial să dea putere mamelor de astăzi, să insufle copiilor lor dragostea de neam, de țară și râvna pentru a lucra pentru neamul, țara și credința lor!

Iar amintirea marilor bărbați care au știu atunci să lase deoparte orgoliile și să fie uniți, să fie pildă pentru bărbații de astăzi: să fie și ei uniți în bine, să-și folosească puterea pentru a-și conduce familia după Dumnezeu și să își pună puterea lor și a familiei în slujba neamului și a țării! 
 
Ne-am dorit ca în această zi să fi fost cu toții la Cernăuți, în catedrala mare, dar nu s-a putut. Ne-am dorit ca după aceea să ne adunăm în Sala Mitropolitană, dar nu s-a putut. Și atunci v-am făcut o invitație dumneavoastră, să fim lângă Măria Sa Ștefan. Acum 100 de ani, în această zi, mormântul său a devenit liber și am putut veni să punem o floare, o lumânare la căpătâi și să ne rugăm să nu-și uite neamul și patria și țara. Și de atunci așa rămas. Poate că el a apărat Putna și regiunea aceasta și atunci când a venit pactul Ribbentrop - Molotov.

Rugăm, întru această zi, pe el și pe toți sfânt-strămoșii, să facă ceva și pentru românii care sunt în afara hotarelor țării noastre, căci sunt foarte mulți. Gândiți-vă, români cum sunteți dumneavoastră, din satele din care ați venit, Vicovu de Sus, Vicovu de Jos, Straja, Bilca, Putna, așa sunt toți cei care astăzi sunt pe valea Siretului și nu numai. Să ne rugăm la sfânt-strămoșii noștri ca să ne adune pe toți acasă, într-un cuget și într-o simțire, într-o trăire și într-o cugetare sfânt românească.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu la toți! Amin.

*

Gânduri ale copiilor participanți despre România în An Centenar și despre România în 2118:

Ce-i dorim, noi cei de azi, României peste 100 de ani? Îi dorim să aibă parte de oamenii mi buni care s-o ajute să se vindece de rănile provocate. Fiindcă noi suntem țara. Nu se poate români buni și Românie rea. De asemenea, peste 100 de ani, strănepoții noștri să fie la fel de mândri că sunt români, așa cum străbunicii noștri au fost acum 100 de ani.

Visurile de veacuri ale românilor s-au împlinit odată, acum 100 de ani. Și cum istoria se repetă cu bune și cu rele, vrem să credem că noi, cei tineri, care Îi cântăm lui Dumnezeu și neamului românesc, suntem verigi în lanțul istoriei care se repetă. Fiți alături de noi și cu noi și haideți să ne unim măcar pentru o clipă, forțând timpul să ne asculte și să ne îndeplinească visul a doua oară. 

Ne unește o credință, ne unesc tradiții și obiceiuri, ne unește portul popular atât de vesel și de demn, ne unește o limbă atât de frumoasă, vie și puternică, asemenea unei stânci modelate de timp, dar totuși aceeași, ne unesc cântece vechi de veacuri pe care le-am auzit pentru prima dată în leagănele copilăriei. Să ținem cont doar de ceea ce ne unește, nu de ceea ce ne desparte. Ce este o sârmă ghimpată? Nimic pentru cei care simt și trăiesc românește.

100 de ani. 100 de motive să spunem DA Unirii!