E octombrie, se lasă vremea tulburelului! Vinul ăla nou, nelimpezit încă, de cică te poate da rău de tot cu roțile în sus dacă nu ești atent cât și cum îl bei...

 

Iar mie sezonul ăsta îmi aduce aminte multe vorbe de duh despre istorie: că se cam repetă, că o scriu învingătorii, că cine vrea să impună un anumit viitor trebuie să fardeze sau schimbe niște lucrușoare prin trecut... Și asta pentru că la Timișoara, ca în alte părți, imacularea memoriei imperiului austro-ungar parcă e făcută pe bază de tulburel...

Felul în care se jonglează cu unele fapte și momente din istorie pe la noi ar fi bun de pus pe tablă dacă s-ar face vreun "abc” al manipulării și al modului în care răstălmăcirea istoriei îi este de folos. Să luăm niște exemple de octombrie, căci e o lună "generoasă” prin părțile noastre bănățene. La scurtă vreme după victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane, prințul habsburg Eugeniu de Savoia decide cucerirea cetății Timișoara, pentru a pune stăpânire pe acest important punct strategic.

 

În urma unui asediu de 48 de zile, pe 12 octombrie 1716, Mehmed Pașa, ultimul comandant otoman al cetății, accepta capitularea. Iar pe 18 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia își face intrarea triumfală într-o cetate ridicată de turci într-o zonă locuită preponderent de valahi. Un brav act de cucerire, nu-i așa? Dar care azi este prezentat cu insistență de anumite cercuri și injectat în mentalul colectiv ca o... eliberare! Deși a fost urmat de un regim de ocupație dur și de netăgăduit: după ce au cucerit Banatul, austriecii au anulat instantaneu dreptul la proprietate al băstinașilor valahi asupra pământului, pe care l-au trecut în stapânirea exclusivă a coroanei habsburgice. Doar cu dreptul armelor, căci nu stăpâniseră niciodată aici!

 

Au colonizat apoi după buna poftă și nevoie pe fostele pământuri ale românilor și i-au transformat în nație tolerată, de rang secund, la ei acasă. Ba chiar au comis împotriva lor acte ce astăzi ar fi catalogate drept deportare, epurare etnică sau genocid. Tocmai de aceea au și fost atât de determinați românii bănățeni în ruperea de imperiu și realizarea României Mari. Revenind: cum să eliberezi o cetate de proprii ei constructori? Dar mai ales, să pretinzi eliberarea unui meleag, când locuitorilor săi li se ia dreptul de proprietate asupra pământului lor? Deci... care eliberare, totuși, în octombrie 1716?  

O altă faptă istorică de-a lui octombrie se consuma vreo două secole mai târziu, în 1918, pe 31. Și ea "operată estetic” până la obținerea unui frankenstein numai "bun” de plasat în mentalul colectiv: Republica Bănățeană. Disperate în fața prăbușirii imperiului austro-ungar, cercurile sale de elită încercau să oprească Banatul sub o mascată stăpânire a Budapestei si Vienei. Proaspăt întorși de la întrunirea liderilor politici maghiari de la Budapesta, Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, proclamă Republica Autonomă Bănățeană, în cadrul Ungariei și înființarea Sfatul Poporului din Banat, subordonat guvernului budapestan.

 

Lider avea să fie Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. Manevra a fost respinsă pe loc de românii bănățeni, care alcătuiesc Consiliul Național Român. Președintele acestuia, doctor Aurel Cosma, avea să facă istorie prin cuvintele rostite în fața miilor de bănățeni strânși la impresionanta adunare națională din Piața Libertății: "Noi, românii, nu putem primi propunerea domnului Otto Roth. Aspirațiile neamului nostru ne îndeamnă să urmăm altă cale... De astăzi înainte s-au rupt pentru totdeauna lanțurile robiei națiunii române!".

 

Găselnița disperată a imperialilor a fost aruncată de românii bănățeni la coșul de gunoi al istoriei fără nicio ezitare. La fel și de sârbi, care chiar au ocupat militar Banatul pentru câteva luni, încercând să îl alipească în întregime la statul vecin... De-a dreptul necesar să remarci cum perfida găselniță este acum propulsată în mentalul colectiv, de aceleași cercuri, drept o aspirație unanimă a bănățenilor, ce n-a putut prinde viață din cauza...”miticilor”!

Nu pot să nu asemui cele de mai sus cu emanațiile celebrelor mașinării de propagandă care urlau din toți rărunchii, după un alt crâncen moment istoric: "Stalin și poporul rus, libertate ne-au adus”... Cam așa se face joaca de-a și cu istoria. Și cam așa e transformat cuceritorul în "eliberator” iar ocupantul în "conducător luminat”. Ce-i drept, merge mai ales la cei slabi de minte sau de înger. Sau la ignoranții care lasă istoria la prea multe pahare de tulburel.