"Personalitatea care marchează societatea și istoria țării ei nu este providențială numai prin calitățile profesionale, ci și prin două alte ingrediente sine qua non: o viziune (ceea ce nu are nimic de a face cu programul administra­tiv de guvernare) și altruismul responsabil, care trebuie să exceadă interesele de partid, de grup sau personale. Iscusința fără orizont, fără ideal, rămâne un exercițiu sterp de "masaj al eului", care poate crea școală de abilitate politică, dar nu va da bunăstare și demnitate, statornicie și libertate, națiunii."  ("România - O viziune pe 30 de ani", A.S.R. Principesa Margareta a României, A.S.R. Principele Radu al României, Palatul Elisabeta, 1 ianuarie 2007)

Am așezat la începutul acestor rânduri un scurt fragment dintr-un document pe care îl consider programatic și de o importanță esențială pentru Mișcarea Monarhistă din România. "Viziunea pe 30 de ani" - concepută și proclamată acum nouă ani, sub semnătura A.S.R. Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei României și a A.S.R. Principele Radu al României - reprezintă o sinteză de principii și valori pe care orice monarhist sincer și loial este chemat să le recunoască, să le respecte și să le dea viață. 

În trecerea timpului, Casa Regală a României și membrii Familiei Regale s-au străduit să respecte aceste principii și să le promoveze în comunitatea românească. Rezultatul principal al efortului, uneori supraomenesc, făcut de Casa Regală în susținerea acestui demers - concretizat în numeroase proiecte și activități diplomatice, culturale, filantropice și de educație realizate în beneficiul românilor și mai ales, al copiilor și tinerilor noștri - a fost acela de a aduce alături de ideea monarhistă aproape o treime dintre românii cu drept de vot. Cu aproximativ doi-trei ani în urmă, am trăit chiar speranța că în societatea românească se va declanșa o forță de simpatie și de entuziasm pro-monarhist suficient de puternică pentru a obliga, a determina clasa politică să-și asume o dezbatere publică și cu precădere legală, prin organizarea unui referendum, pe tema formei de guvernământ a Monarhiei Constituționale.

Speranța că România va redeveni curând Regat și Monarhie Constituțională a fost însă deocamdată risipită, atât de numeroasele atacuri, mai mult sau mai puțin oculte, instrumentate împotriva Casei Regale și a membrilor Familiei Regale de forțele potrivnice Restaurației, cât și de unele slăbiciuni de natură umană sau organizațională din interiorul Familiei Regale și al Mișcării Monarhiste. 

Deși respectul pentru persoana MS Regele Mihai I al României este imens și desăvârșit în rândul majorității românilor, deși Monarhia Constituțională este considerată o alternativă viabilă pentru reformarea statului român, deși există mii de monarhiști activi și probabil sute de mii de simpatizanți, în România nu poate fi deocamdată identificată o Mișcare Monarhistă unitară, disciplinată, coerentă, eficientă, bine coordonată și mai ales, ferită de prezența unor persoane pentru care a fi monarhist este mai mult o chestiune de paradă, o "modă", un "trend", oportunitate de a te afișa pe la diferitele evenimente monarhiste și eventual, de a-ți satisface oarecare orgolii sau interese personale.

Eticheta și protocolul mi-ar impune să nu vorbesc despre problemele cu care se confruntă Mișcarea Monarhistă din România, la ceasul aniversar al împlinirii celor 150 de ani de la sosirea lui MS Regele Carol I în România, de la întemeierea Dinastiei Regale și de la promulgarea Constituției din 1866. Nu am fost însă niciodată omul protocolului și nici al etichetei, atunci când acestea te ispitesc la o tăcere lașă, la o complezență egoistă ori la o impostură reconfortantă pentru mediocritate. Sunt credincios adevărului dureros, rostit spre folosul mântuirii. Sunt credincios cuvântului MS Regele Mihai I care m-a onorat cu "Medalia Regele Mihai pentru Loialitate" tocmai pentru că "în activitatea misionară și jurnalistică am pus pe primul loc adevărul și echitatea socială", așa cum stă scris în brevetul de decorare.

În numele acestui adevăr, al credinței mele și al loialității mele față de Casa Regală a României, afirm că Mișcarea Monarhistă din România se află în impas, la marginea unui drum care duce spre o criză de identitate. De aceea, Mișcării Monarhiste îi este grabnic necesară o conducere directă, nu doar discretă și uneori firav indusă, din partea Casei Regale. Feluritele grupuri și grupuscule, de organizații, cluburi și asociații ori de personalități solitare care își asumă public apartenența la Mișcarea Monarhistă se irosesc în acțiuni care, deși alimentate de un mare entuziasm și de o curată sinceritate, sfârșesc de multe ori compromise sau uitate prin lipsa unui astfel de "leadership".

Trista și dureroasa experiență a sciziunii de la nivelul conducerii Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhie reprezintă unul dintre principalele argumente în favoarea reașezării Mișcării Monarhiste într-o formă eficientă și unitară de organizare, la nivel național și în teritoriu, întemeiată pe un fond sănătos, acela conferit de aderarea la idealurile și valorile Casei Regale a României a românilor care își doresc, nu vreun blazon de noblețe împrumutată prin tihna, de multe ori egoistă, la umbra Monarhiei românești, ci reformarea radicală, din temelii a statului român, prin Restaurația Monarhiei Constituționale.

Criza profundă - morală, spirituală, politică, economică și demografică - în care se află Națiunea Română și Statul Român ne solicită să renunțăm la diplomație și la "eleganța de salon" în lupta pentru Restaurație și să ne asumăm o prezență activă, ba chiar și ofensivă, dacă ne impune contextul, în dezbaterea și soluționarea principalelor probleme ale societății românești.

Mișcarea Monarhistă este chemată să-și asume atât afirmarea concretă a valorilor și idealurilor sale morale și naționale - prin raportarea acestora la situațiile de criză prin care trece societatea românească - cât și delimitarea de instituții corupte ale statului și chiar de anumite false elite politice și economice care compromit, prin imoralitatea faptelor, prezentul și viitorul Națiunii Române.

Am convingerea că Mișcării Monarhiste nu-i este îngăduit să se limiteze doar la acțiuni filantropice și culturale, oricât de nobile și de eficiente ar fi acestea pentru idealul nașterii unei elite românești veritabile. Mișcarea Monarhistă înseamnă cu mult mai mult decât o simplă organizație neguvernamentală, limitarea la rolul de ONG poate fi fatală pentru idealul suprem al Restaurației Monarhiei Constituționale. Totodată, am convingerea că în Mișcarea Monarhistă trebuie descurajată cu fermitate și promptitudine apetența unora pentru acțiuni festiviste, în care poza tinde să devină mai importantă decât mesajul. Acest mesaj trebuie rostit mai ales dincolo de pereții sălilor de conferințe și recepțiilor oficiale, el trebuie rostit în familie, pe stradă, printre oameni și din acest motiv, mesajul monarhist trebuie să fie cât mai accesibil.

Mișcarea Monarhistă trebuie să scape și de ispita elitismului, tocmai pentru faptul că această mișcare nu este a unei anumite elite - cum deja unii încep fals să o perceapă ca fiind un curent al snobilor cu bani, al doritorilor de "blazon nobiliar" ori al urmașilor scăpătați ai foștilor mari proprietari din anii Regatului.Mișcarea Monarhistă este a oricărui român - fie bogat, fie sărac, fie om de afaceri, fie muncitor și salariat, fie mare proprietar de pământ, fie mic agricultor, fie elev, student, fie profesor universitar etc. - care este credincios idealurilor și valorilor afirmate de Casa Regală a României și care este pe deplin convins că doar Monarhia Constituțională și transformarea statului român în Regatul România reprezintă calea de a salva Națiunea Română de la ruină.

Mișcarea Monarhistă, nu în ultimul rând, trebuie să depună un efort permanent pentru a dezvolta relațiile de împreună lucrare cu Biserica Ortodoxă Română, biserica națională a românilor, precum și cu celelalte două biserici importante ale Națiunii Române - Biserica Greco-Catolică și Biserica Catolică - pentru că în Biserica lui Hristos, Casa Regală a României află întotdeauna forța morală din care își alimentează principiile și acțiunile slujirii sale în folosul românilor.

Acțiunile comune realizate de către membri Mișcării Monarhiste cu participarea preoților și ierarhilor creștini sunt încă prea puține și nu au consistența necesară pentru a conferi mesajului monarhist o puternică ancorare în profunzimile credinței creștine milenare a poporului român. Trebuie spus aici că, din nefericire, s-a irosit mult timp până la momentul când preoții și ierarhii creștini din România au început să înțeleagă pe deplin adevărul simplu că doar în Casa Regală a României pot afla un aliat loial și credincios, că numai Regatul României poate garanta păstrarea și apărarea credinței creștine și poate vindeca rănile provocate în sufletul românesc de republica post-decembristă coruptă, globalistă și tot mai dependentă de un multiculturalism secularist și distructiv.

Vă mărturisesc că toate aceste gânduri - în sinteză prezentate - mă silesc la meditații dureroase de mai multă vreme. În rândul neputințelor care tulbură Mișcarea Monarhistă, eu așez și slăbiciunile mele omenești. De aici și faptul că am scris ceva mai puțin, în ultimul an, despre Mișcarea Monarhistă. Totuși, rămâne de neclintit loialitatea mea față de MS Regele Mihai I al României, de Familia Regală și de Casa Regală, precum și dorința mea de a sluji Monarhia Românească, încrederea mea necondiționată în valoarea Regalității Românești.

...valoare despre care MS Regele Mihai I al României spunea că "stă deasupra alternativelor politice sau a sistemelor de guvernare. Ea garantează mândria, identitatea, continuitatea și tradițiile. Castelul Peleș este un simbol al independenței și puterii țării noastre. Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea și dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României." (Regele Mihai I, 5 iunie 2008, întoarcerea la Castelul Peleș)

TRĂIASCĂ REGELE!