ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează în perioada 25-30 iulie 2016 a treia Campanie de investigații arheologice în localitatea Periprava, com. C. A. Rosetti, jud. Tulcea. Acțiunea are drept obiectiv căutarea, descoperirea și recuperarea rămășițelor pământești ale deținuților politici decedați în fosta colonie penitenciară ce a funcționat în apropierea satului.

În septembrie 2013 și mai 2015, IICCMER a organizat și desfășurat două campanii de cercetări arheologice în perimetrul actualului cimitir al satului. În acest loc, în perioada 1959-1964 au fost înhumați un mare număr de deținuți politici decedați în colonia de muncă de la Periprava. Amplasamentul acestui cimitir al deținuților a fost stabilit pe baza informațiilor obținute de la localnicii mai în vârstă ai satului, precum și de la câțiva foști angajați ai coloniei penitenciare. În prezent, la suprafața solului nu există niciun fel de semne care să indice prezența mormintelor. 

La începutul anilor ’50 Periprava a funcționat ca secție a Formațiunii Chilia, devenind la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formațiunea 0830). Scopul oficial al înființării coloniei a fost construirea unui dig pe o lungime de 16,5 km între localitățile Periprava și Sfiștofca pentru a proteja de inundații terenurile care urmau să fie defrișate de stuf și apoi desțelenite în vederea utilizării lor ca suprafețe agricole. De asemenea, se avea în vedere și înălțarea șoselei din comuna Periprava pe o distanță de mai mulți kilometri. Astfel, începând cu 1959, în zonă au fost aduși inclusiv mii de deținuții politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate grațierile colective. Scopul nedeclarat și subînțeles al transferurilor de deținuți a fost exploatarea  brutală a muncii acestora și supunerea lor la un regim cu valențe de exterminare. Condițiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcționat ca formațiune independentă au dus la decesul a cel puțin 124 de deținuți, identificați nominal, în majoritate politici, dar și de drept comun.

Conform unor informații documentare precum și a numeroaselor mărturii provenite de la foști deținuți politici, care au fost internați pentru anumite perioade de timp în colonia penitenciară de la Periprava, rezultă că decesele din acest lagăr de muncă forțată au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile și a asistenței medicale, de accidente survenite în condiții de muncă istovitoare și de regimul de detenție pe care mulți l-au îndurat în lagărele și închisorile unde au fost încarcerați anterior. Unii dintre deținuți au fost împușcați în diferite împrejurări, mai ales în cursul tentativelor de evadare. Toate acestea au fost potențate de condițiile specifice existente în Deltă și de comportamentul abuziv și violent al personalului coloniei. 

Printre cei răspunzători, în diferite grade, pentru ceea ce s-a întâmplat în colonia de la Periprava se află mai multe persoane, de la comandanți, șefi de secții, personal sanitar și administrativ și până la simpli gardieni, care în virtutea funcțiilor au ordonat, tolerat sau aplicat un regim de detenție, care avea ca principal scop distrugerea rezistenței fizice și morale a deținuților, iar  în cazul celor ale căror resurse de viață se epuizau, decesul. Există, de asemenea, vinovăția indiscutabilă a înalților responsabili din conducerea Ministerului Afacerilor Interne și, în ultimă instanță, a liderilor de partid și de stat din acea perioadă, asemenea practici fiind dictate sau sugerate pe cale ierarhică.

În cele două campanii de săpături arheologice au fost depistate și cercetate 11 morminte. Toate osemintele defuncților au fost extrase și recuperate, fiind transportate la Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean Tulcea. După examinarea medico-legală, acestea au fost transferate pentru analize specializate la Institutul Național de Medicină Legală din București, unde se realizează și testele pentru stabilirea ADN-ului. Informațiile astfel obținute se vor constitui într-o bază națională de date, care va cuprinde treptat toate informațiile de acest tip ce se vor obține de la victimele care vor mai fi descoperite și deshumate pe teritoriul național și a căror identitate este incertă sau nu poate fi stabilită prin alte metode. Scopul acestui efort este ca printr-o metodologie care este în curs de stabilire să se facă verificarea ADN-ului obținut de la rudele și urmașii în viață ai acestor victime cu baza națională de date aflată în curs de constituire. În acest sens, IICCMER a lansat recent un apel public referitor la prelevarea de probe ADN de la rudele directe ale victimelor decedate în lagărul de la Periprava. Menționăm că începând din acest an, analizarea genetică a osemintelor va fi preluată de Institutul de Medicină Legală din Iași.

În cursul campaniei de investigații arheologice din acest an se vor continua săpăturile în cimitirul din localitate, în zona unde se cunoaște că au fost înhumați deținuții politici, prin deschiderea unor noi secțiuni arheologice care să conducă la descoperirea și cercetarea altor morminte.

Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi și istorici de la IICCMER și instituțiile muzeale colaboratoare (Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia și Muzeul de Istorie și Științele Naturii Aiud). Investigațiile se vor desfășura în prezența reprezentanților Parchetului Militar Teritorial București, care a fost sesizat de IICCMER în privința persoanelor decedate în lagărul de la Periprava și a locului unde acestea au fost înhumate, în acest caz fiind deja deschis un dosar de cercetare penală. Acțiunea este sprijinită de către Prefectura județului Tulcea și de Primăria comunei C. A. Rosetti.  

Relații suplimentare se pot obține la tel. 0752 108731 sau 0744 516108 (arheolog Gheorghe Petrov, expert IICCMER și responsabil științific al șantierului arheologic).