Începând cu 8 mai 2018, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) organizează o acțiune de investigații arheologice în Cimitirul „Pomenirea” din Arad, cu scopul de a căuta, deshuma și a recupera rămășițele pământești a 10 persoane executate prin împușcare de către regimul comunist, informează un comunicat de presă.

Aceste persoane făceau parte din Partidul Muncitoresc Creștin, o grupare care își propusese să înlăture regimul comunist prin mijloace violente, obiectiv preconizat pentru a se înfăptui în august 1956, precizează sursa citată.

Liderul și ideologul partidului a fost un preot maghiar, Szoboszlay Aladar, majoritatea membrilor fiind de etnie maghiară. Ponderea românilor era de 15%. Programul formațiunii clandestine acredita crearea unui stat confederal româno-maghiar, ba chiar paneuropean, fiind propusă o structură de guvernământ bazată pe niște principii de funcționare ce urmau să conducă la rezolvarea definitivă a diferendelor istorice româno-maghiare, arată IICMER. 

„Între dezideratele propuse în acest program, se situa întroducerea sistemului pluripartidist în viața politică a țării și organizarea societății după niște principii care nu nu aparțineau nici comunismului și nici capitalismului. Promovarea acestor teorii au condus ulterior, după destructurarea organizației și arestarea multor membrii, la acuzații grave din partea Securității, susținându-se că s-a militat pentru știrbirea suveranității țării și subminarea regimul popular, atentându-se la  cuceririle revoluționare ale poporului român, fiind calomniată Uniunea Sovietică”, se precizează în comunicat.

După terminarea anchetei, Securitatea a trimis în judecată număr de 57 de persoane, acest lot de inculpați primind numele de lotul Szoboszlay, după organizatorul și ideologul partidului. Procesul a început în ziua de 17 aprilie 1958 la Timișoara în fața Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară Cluj, completul de judecată fiind prezidat de Macskasi Pavel, ajuns maior de justiție fără a fi absolvent al vreunei facultăți de drept. Instanța a hotărât prin sentința penală nr. 719 din 30 mai 1958, pronunțată în dosarul de judecată nr. 357/1958, condamnarea a 10 persoane la pedeapsa capitală, ceilalți 47 de membri ai lotului fiind condamnați la pedepse grave cu închisoarea, dispunându-se și confiscarea averii pentru toți inculpații. Cât privește pe cei condamnați la moarte, acuzația principală adusă acestora a fost de uneltire împotriva securității interne și externe a R.P.R. Identitatea acestor persoane este următoarea:

1.Szoboszlay Aladár - născut la 18 ianuarie 1925 în Timișoara, fiul lui Aladár și Iosefina; preot catolic, necăsătorit, fără copii.
2.Huszár Iosif - născut la 9 martie 1913 în Viena (Austria), fiul lui Ladislau și Maria; fost moșier, ultima ocupație geamgiu, divorțat, fără copii. 
3.Kónya Ștefan - născut la 4 ianuarie 1915 în mun. Gheorgheni, jud. Harghita, fiul lui Emeric și Ana; avocat, căsătorit, fără copii. 
4.Lukács Ștefan - născut la 20 februarie 1920 în orașul Pecica, jud. Arad, fiul lui Ștefan și Vilma; fost contabil, ultima ocupație comerciant-gestionar, căsătorit cu trei copii.
5.Tamás Imre - născut la 7 septembrie 1907 în satul Iscroni, oraș Aninoasa, jud. Hunedoara, fiul lui Ioan și Iuliana; învățător, divorțat, trei copii.
6.Tamás Dezideriu - născut la 16 mai 1901 în Bărbătenii de Jos, oraș Lupeni, fiul lui Ioan și Susana; funcționar, căsătorit cu doi copii.
7.Orbán Ștefan - născut la 20 august 1900 în com. Păuleni-Ciuc, jud. Harghita, fiul lui Petru și Terezia; funcționar, căsătorit, doi copii.
8.Orbán Carol - născut la 6 iulie 1888 în com. Mădăraș, jud. Harghita, fiul lui Gheorghe și Șarolta; fost moșier, ultima ocupație contabil, necăsătorit, trei copii.
9.Ábrahám Árpád - născut la 16 februarie 1914 în com. Bixad, jud. Covasna, fiul lui Ioan și Carolina; preot catolic, necăsătorit.
10. Fîntînaru Alexandru - născut la 25 martie 1895 în com. Semlac, jud. Arad, fiul lui Nicolae și Elisabeta; avocat pensionar, divorțat, un copil.
 
„Toate persoanele condamnate au depus în 6 iunie 1958 recurs împotriva sentinței, acesta fiind admis de Tribunalul Suprem al R.P.R., Colegiul Militar. Prin decizia nr. 206 din 24 iulie 1958, instanța supremă a schimbat două încadrări juridice pentru unii condamnați dar a păstrat sentința cu pedepsele hotărâte de prima instanță, care astfel a rămas definitivă. Potrivit adresei Tribunalului Suprem, Colegiul Militar, nr. 206 din 26 iulie 1958, toți condamnații la moarte au adresat cereri individuale de grațiere către Prezidiul Marii Adunări Naționale a R.P.R., care au fost respinse în ședința din 22 august 1958. Astfel, după epuizarea acestei încercări de comutare a pedepselor, toți cei 10 condamnați la moarte au fost executați în ziua de 1 septembrie 1958.

Conform datelor consemnate în Fișele Matricole Penale ale persoanelor condamnate la moarte, acestea sunt încarcerate la Penitenciarul din Arad începând cu ziua de 24 aprilie 1958, în timpul procesului fiind duse la Timișoara atunci când era necesară prezența lor în fața instanței. Tot din aceste fișe rezultă că înainte cu câteva zile de punerea în practică a pedepsei, condamnații au fost ridicați din Penitenciarul Arad de către delegații Regionalei de Securitate Timișoara spre a fi executați. Din conținutul proceselor verbale de execuție, întocmite individual pentru fiecare condamnat, rezultă că îndeplinirea sentinței s-a făcut în noaptea zilei de 1 septembrie 1949, între orele 23,00 și 24,00, oamenii fiind uciși prin împușcare după ce au fost așezați cu spatele la grupa de execuție. Deși în aceste documente oficiale nu se specifică locul precis unde s-a desfășurat execuția, înțelesul ar fi că aceasta a fost în incinta Penitenciarului Timișoara, lucru care însă trebuie cercetat și stabilit cu precizie. După execuție, trupurile morților au fost predate comandantului Penitenciarului Timișoara pentru a dispune înhumarea lor. Decesele au fost oficializate abia în anii următori, fiind întocmite certificate de moarte pe baza cărora decesele au fost înregistrate în registrul stării civile de la Sfatul Popular al orașului Timișoara, aceste consemnări fiind dispersate în perioada anilor 1960-1971.

După căderea oficială a regimului comunist, rudele și urmașii celor executați au început să facă demersuri pe la diferite instituții ale statului pentru a putea afla locul unde au fost îngropați morții, scopul fiind recuperarea osemintelor și reînhumarea lor creștinească. Acest lucru nu s-a putut însă realiza deoarece nu existau informații sigure despre locul înhumării. În anul 2010 s-a reușit totuși să se facă pe cale juridică o oarecare dreptate morală pentru cele 10 persoane ucise în 1958 din motive politice. Printr-o cerere adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Cluj la data de 31 ianuarie 2007, d-na Szabo Emilne Alexandra, sora lui Szoboszlay Aladar, în prezent decedată, a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 719 din 30 mai 1958 pronunțată de Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară Cluj. După multe tergiversări și declinări de competență între instanțele de judecată, cauza a intrat în cele din urmă spre soluționare pe rolul Curții de Apel Cluj. În urma judecării, procesul s-a încheiat prin pronunțarea sentinței penale nr. 54 din 13 mai 2010. Instanța a hotărât anularea integrală a sentinței nr. 719/1958 și achitarea tuturor celor 57 de condamnați din lotul Szoboszlay, dispunând și restituirea averilor confiscate.

Despre locul execuției, de-a lungul timpului au circulat mai multe variante după care aceasta a fost făcută la Jilava, în pădurea Macea din împrejurimile Aradului, în subsolul clădirii Securității din Arad, în poligonul orașului Arad sau în incinta Penitenciarului Timișoara. Din procesele verbale de execuție reiese că de organizarea acestei acțiuni s-a ocupat în mod direct Direcția Regională de Securitate Timișoara cu implicarea penitenciarul din oraș. În ceea ce privește locul unde au fost îngropați morții, de asemenea au existat mai multe păreri după care înhumarea s-ar fi făcut la Jilava, în Arad, în pădurea Macea sau undeva în Timișoara. Varianta cea mai plauzibilă a fost că trupurile victimelor au fost înhumate într-o groapă comună, săpată undeva în cimitirul Pomenirea din Arad. Această ipoteză este susținută și de o mărturie făcută prin anii 60 ai secolului trecut de un fost ofițer la Miliția orașului Arad, care a indicat cu aproximație unei cunoștințe locul mormântului. În anul 2013, cel care a primit informația de la ofițerul de miliție, a transmis-o istoricului Karoly Vekov, unul dintre puținii cercetători care au studiat și cunosc foarte bine problematica cazului. În cursul anului trecut, acesta a sesizat IICCMER despre locul unde s-ar afla mormântul comun, prezentând toate informațiile care susțin acest lucru.
 
Tot în 2017, cu sprijinul unei firme din Ungaria specializată în prospecțiuni geofizice, s-a efectuat o verificare a terenului cu tehnică de detecție non-invazivă a solului, fiind vizată o parcelă a cimitirului neocupată încă de morminte contemporane și unde se presupune că s-ar afla mormântul comun. Rezultatele investigației au depistat anomalii în structura geologică a solulului în trei locuri, acestea urmând a fi verificate prin săpătură arheologică.

Dacă din punct de vedere juridic persoanele executate au fost declarate nevinovate în urma rejudecării cazului, viața lor însă nu a mai putut fi restituită. Singurul și cel mai important lucru care se mai poate face ca reparație morală pentru memoria acestor victime, este descoperirea gropii comune și recuperarea rămășițelor pământești ale acestora. 

Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi de la IICCMER și instituțiile muzeale colaboratoare (Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei Cluj, Complexul Muzeal Arad, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul de Istorie și Științele Naturii Aiud), alcătuit din Gheorghe Petrov, Marius Oprea, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu, Horațiu Groza, Peter Hugel, Victor Sava și Florin Mărginean. 
Investigațiile se vor desfășura în prezența unui procuror militar de la Parchetul Militar Timișoara, instituție care a fost sesizată de IICCMER în privința acestui caz și a locului unde se presupune că victimele au fost înhumate. Acțiunea se desfășoară în colaborare cu Televiziunea Română, fiind sprijinită de către Primăria mun. Arad și Complexul Muzeal Arad”, se încheie comunicatul IICMER.