ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Asasinarea lui Nicolae Iorga, petrecută în toamna anului din 1940, constituie, fără îndoială, una din cele mai odioase crime din istoria poporului român.

Istoric, memorialist, critic literar, poet și prozator, Nicolae Iorga a fost una din cele mai strălucite minți pe care le-a dat națiunea română.

Moartea profesorului Iorga a survenit în circumstanțele tulburi ale anului 1940, an marcat de rapturile teritoriale succesive și de schimbarea violentă a regimului de dictatură a regelui Carol al II-lea.

După abdicarea de pe tron a lui Carol al II-lea, conducerea țării a fost încredințată Regelui Mihai I, ca suveran, iar prim-ministru devenea generalul Ion Antonescu. Pentru a forma Guvernul, generalul apelează la partidele politice, dar singura grupare care răspunde pozitiv, în acele momente groaznice pentru țară, este Mișcarea Legionară.

De la 6 septembrie 1940, în țară se instalează un regim național-legionar, în care Mișcarea Legionară devine gruparea politică dominantă.

Sub conducerea lui Horia Sima, ML își organizează instituții paralele, în special pe lângă Ministerul de Interne. Astfel, apare Poliția Legionară, organism care își desfășura activitatea în paralel cu Poliția statului. Conform documentelor editate de Ministerul de Interne, mulți din membrii poliției legionare nu aveau pregătirea necesară pentru a îndeplini sarcini polițienești. 

Imediat după preluarea puterii, legionarii nu au ascuns intenția de a-i pedepsi pe oamenii considerați vinovați de uciderea liderilor mișcării, în perioada regimului Carol al II-lea.

Astfel, au fost arestate 64 de persoane, ce urmau a fi anchetate și judecate pentru implicarea lor în acte de represiune politică împotriva legionarilor. 

În aceste condiții, în data de 27 noiembrie 1940, profesorul Nicolae Iorga este ridicat de la locuința sa de la Sinaia de către un grup condus de Traian Boeru, Secretarul General al Institutului de Cooperaţie. Acesta este urmat de către alte patru persoane: Ion Tucan, Ștefan I Cojocaru, Tudor Dacu și Ștefan Iacobuță. Iorga era retras din viața politică, dar legionarii îl considerau vinovat pentru uciderea lui Corneliu Codreanu, fondatorul ML, deoarece profesorul oferise pretextul pentru arestarea "Căpitanului". Ulterior, Iorga și-a retras plângerea formulată împotriva lui Codreanu, dar zarurile fuseseră aruncate.

Conform referatului procurorului militar, Lt.(r) Călcâiu V. Panait,  asasinii l-au ridicat pe Nicolae Iorga în seara zilei de 27 noiembrie 1940, în jurul orelor 17-30.

Criminalii s-au legitimat, afirmând că sunt din poliția legionară, și au venit să-l ducă pe Prof.Iorga la București, pentru a i se lua un interogator, mărturisea Ecaterina Iorga, soția profesorului. Ea l-a recunoscut pe Traian Boeru ca fiind unul din cei prezenți la casa familiei din Sinaia. Aneta Cazacu, menajeră, recunoaște pe Ștefan Iacobuță. Ca un fapt tragi-comic, acesta din urmă și-a uitat pălăria în casa familiei Iorga și s-a întors pentru a o cere înapoi.

Puțin mai târziu, martorii afirmă că Ștefan Iacobuță a tras, de două-trei ori, în Profesorul Iorga.

Cadavrul lui Nicolae Iorga a fost descoperit a doua zi, 28 noiembrie, la ora 7.15, la 1 km de comuna Strejnicu, la 15 metri de șoseaua Strejnicu - Ploiești.
 
FOTO: https://istoriaromaneasca.wordpress.com


Raportul medico-legal, efectuat de Dr. I Stănescu, medic-legist al Institutului "Mina Minovici", arăta că moartea a profesorului "a fost violentă. Ea se datorește unor plăgi prin armă de foc, ale capului și trunchiului, cu distrugerea creerului și hemoragie internă. La examenul medical nu s'a mai constatat niciun alt semn de violență".

Uciderea profesorului Iorga a avut un ecou deosebit în epocă, dar nu numai. Interesant este că patru din cei cinci asasini nu au fost prinși niciodată, singurul care a înfruntat Justiția fiind Ștefan Cojocaru, acesta fiind achitat.

Ceilalți patru, respectiv, Traian Boeru, Ioan Tucan, Tudor Dacu și Ștefan Iacobuță, au fost condamnați în contumacie la pedeapsa capitală. 

Conform unor mărturii ale legionarilor, Traian Boeru, liderul acestei grupări, ar fi fugit în Germania, după comiterea asasinatului. Nicolae Iorga a fost un oponent şi un critic al regimului nazist, fiind considerat printre cei mai incomozi adversari ai Reich-ului, din România. Istoricul Ionuț Țene afirmă că familia acestuia a primit permisiunea de a i se alătura lui Boeru în Germania, în timpul regimului comunist, ceea ce ar întări suspiciunea că respectivul era un agent al unei puteri străine.
 
FOTO: https://istoriaromaneasca.wordpress.com

În cartea sa de memorii, "Era Libertăţii", liderul legionar al vremii, Horia Sima, afirmă că nu știa nimic despre planurile celor cinci de a-l asasina pe Iorga și că în momentul în care a aflat, a făcut tot posibilul să-i oprească. De altfel, nici Ion Antonescu nu a știut nimic, acesta arătându-se furios pe legionari la ședința Consiliului de Miniștri: "Mâna de nemernici care au făcut această crimă va fi pedepsită în mod exemplar. Eu nu voi lăsa ca ţara şi viitorul acestui neam să fie compromise de acţiunea unei bande de terorişti. Statul al cărui conducător sunt nu se va lăsa subminat de dezlănţuirea instinctelor de bestialitate ale unor descreieraţi. Pedepsirea celor de la Jilava mi-o rezervasem eu, prin justiţia ţării, strada mi-a luat acest drept venind să-şi facă singură dreptate. Toată mândria mea era să nu am mâinile pătate, mi-aţi nimicit cu fapta alor voştri această mândrie”.
 
Procesul asasinilor a avut însă loc abia după debarcarea legionarilor de la putere, după evenimentele din ianuarie 1941.