ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Publicăm aici concluziile oferite de către istoricul și cercetătorul Alex Mihai Stoenescu la finalul volumului III din Istoria Loviturilor de Stat în România, „Cele trei dictaturi”, considerând că identifică și sintetizează perfect istoria problemelor mai vechi și mai noi ale societății românești.

Iată textul:

„Încheiem aici analiza istorică a fenomenelor politice, economice și sociale ale statului român modern și contemporan, cu întreaga sa existență zbuciumată, de la preliminariile mișcării lui Tudor Vladimirescu din 1821, până la instalarea regimului comunist în 1948.

Rolul acestor volume este acela de a dezvălui și explica o serie întreagă de evenimente necunoscute sau rău propagate și care ne împiedică să înțelegem de ce, în toată această perioadă de existență a statului modern și contemporan român, anumite fenomene se repetă cu periculoasă similitudine. Ar fi fost extrem de greu pentru autor să analizeze fenomenele distructive antistatale, antidemocratice și anticapitaliste ale perioadei 1990-1999, fără să arate mai întâi ca aceste apucături ale vieții politico-economico-sociale din România actuala nu sunt în exclusivitate „opera" unor conducători inculți, mediocri sau tarați de complexe personale, ci au o întreagă istorie în spate. Statul român conține în corpul său, în organismele sale, o serie neagra de erori care îl împiedică se devină democratic și dezvoltat economic.


În primul rând, faptul că nu este o creație conștientă și directă a cetățenilor săi, că Legile sale fundamentale, Constituțiile n-au fost niciodată expresia realității politice, economice, sociale și a mentalităților, tradițiilor și sufletului românesc, ci niște norme ideale la care națiunea a fost obligată sa se alinieze, să le respecte sub amenințarea sancțiunii, toate aceste Constituții fiind, în realitate, copiate după niște modele străine. România nu va fi niciodată, nici membră în NATO și UE, la fel ca Germania sau Olanda și nu va atinge niciodată nivelul lor de civilizație, pentru că civilizația românească este altfel. Nu contrară, nu subdezvoltată, ci altfel. Lucrul acesta nu s-a înțeles, nu se înțelege nici acum, motiv pentru care raportul de vasalitate între cetățean și stat nu va dispărea, creând în continuare mari probleme politice, economice și sociale unei Românii membre în NATO și UE.

Așa cum am văzut din trei volume de informații, corupția este un fenomen tipic tipului de stat pe care îl avem, al statului birocratic și bugetar, al statului care dirijează direct sau ocult toate energiile națiunii către permanenta sa alimentare cu resurse, pentru a le risipi fără evoluție vizibilă și sănătoasă. În fruntea corupției va fi întotdeauna clasa politică, ajunsă în Parlament pe liste de anonimi și fără nici o răspundere directă față de alegător. Statul acesta va proclama întruna principiile democratice și dorința de piață liberă, dar nu va înceta să caute a dirija procesele într-o singură direcție: Bugetul, marele stăpân al destinelor.

România va face probabil un alt salt, cum a mai făcut în istorie, fără să-și fi rezolvat problemele fundamentale — problema națională, sistemul democratic autentic și economia liberală. Toate aceste probleme vor fi influențate de criteriile frumoase, autentice și verificate în sute de ani de către Occident, dar care aparțin unui alt tip de cultură.
 
Capacitatea imensă de adaptare a românilor se va vedea și acum, dar nu vom fi decât niște adaptați. Cunoscutul om politic de Dreapta, profesorul Emil Tocaci, a constatat în peste 30 de ani de catedră capacitatea extraordinară a românilor de a asimila, de a învăța repede, de a se adapta, dar și lipsa oricărei capacități de sinteză. Și, la fel ca în celebra analiză a lui Drăghicescu, profesorul Tocaci a constatat la miile de studenți și absolvenți pe care i-a avut aceeași problemă clasică a permanentei tranziții: nici un lucru început nu este dus până la capăt, cum n-am dus până la capăt nici democrația, nici dictatura.

Fără rezolvarea prin voință națională, prin conducere naționalistă echilibrată și realistă, curățată de orice extreme populiste și demagogice, fără acordarea dreptului fundamental de inițiativă tuturor cetățenilor, România viitorului, membră în NATO și UE, va reveni, folosind cuvinte noi și limbaj de computer, la problemele ei din timpul lui Alexandru loan Cuza. în următorul volum voi analiza perioada 1990-1999, arătând mecanismele care au determinat îmbrățișarea de către români a sistemului comunist, decăderea acestuia și revoluția din decembrie 1989. 

Intenționez să analizez apoi, în detaliu, fenomenele distructive pe care le-am repetat în acest „deceniu al libertății anarhice", de la cazurile de intervenție a Armatei împotriva populației, la prăbușirile bancare, de la marile cazuri de corupție, la lovituri de stat, de la nesfârșita reformă economică, Ia nesfârșita ploconeală în fața unor Mari Puteri, de la naivitățile lui Ion Antonescu, la naivitățile lui Emil Constantinescu, de la rolul pozitiv, la rolul negativ al presei, căutând să arătăm și să explicam nu numai de ce se repetă aceste fenomene, ci și „comportamentul" temelor noastre centrale în acel deceniu: conflictul stat-societate, curentul politic de Dreapta și influența factorului extern oficial sau ocult”. (Istoria Loviturilor de Stat din România, volumul III, Ed. Rao, ed. II-a,  pag 709-711, 2010, București).