Fotbalistul e un fel de soldat iar soldatul, așa cum spune Nichita, nu are viață personală. Și unul, și altul, stau drepți și ascultă imnuri. Aplică strategii militare și tactici sofisticate concepute de generali. Sunt soldăței de plumb care fascinează băiețeii neastâmpărați și îi învață să dea dovadă de tenacitate, de eroism și de putere de caracter. Chestii bărbătești.

Fotbalistul, ca și soldatul, duce mâna la inimă și gustă din cupa cu nectar a zeiței Victoria. 

Laboratorul ImunoMedica

Fotbalistul, ca și soldatul, suferă înfrângeri care aduc după ele tristețe în sufletele calde ale micilor oameni și ale oamenilor copii.

Uneori fotbalistul, ca și soldatul, se înfrățește cu furnicile din iarba verde și undeva departe o fată frumoasă plânge neostoit.

Frumusețea neîngrădită a soldatului care nu are viață personală  ne-a transmis-o un Poet, prieten cu sârbii,  și mi-am amintit de ea când priveam fotbaliști croați care mărșăluiau în Rusia.

Luntrea de hârtie se legăna încoace și încolo și câteodată se învârtea așa de repede încât soldatul tremura. Dar tot neclintit rămânea, fața îi era nemișcată și el se uita drept înainte și nu scăpa pușca din mână”. Așa l-a descris pe croat un danez, Andersen, când s-a întâlnit cu el, parcă tot în Rusia, căuta o balerină. 

***
Povestea lor încă nu s-a sfârșit și duminică vor fi puțin contemporani și cu francezii lui Hasdrubal, ultimii africani de pe pământurile lui Ilia Muromete.
„Les soldats croates sont les meilleurs du monde", spunea despre ei Napoleon, cuceritorul Egiptului, când se retrăgea din Rusia pe niște ploi crunte. 

Eh, fotbalistul, ca și soldatul, întrupează istoria.
Mi-e dor de podul de la Arcole și de vremurile apuse când Napoleon îi confunda pe români cu croații...