Rezumatul ideilor din primul episod: REVOLUȚIA este transpunerea la nivel omului a războiului diavolului împotriva lui Dumnezeu; ea a început din momentul ispitirii primilor oameni în Rai pentru a da o lovitură de stat împotriva acestuia; este continuă și permanentă, dar are etape distincte în istoria umanității. Se manifestă, în etapa acestui ultim mileniu de subminare a creștinismului, prin crearea și acumularea de tensiuni ca urmare a ispitirii continue a omului, tensiuni care au fost duse la explozie în diverse perioade sub forma revoluțiilor bugheze, socialiste, comuniste; printr-o acțiune continuă de subminare culturală a creștinismului, care să schimbe sistemul de valori ale omului; prin preluarea conducerilor statelor occidentale de către mafia bancară globalistă anticreștină prin slugile sale posedate sau pur și simplu, oportuniste; impunerea, în această fază, a unei agende satanice societăților din întreaga lume în regim deschis, opresiv, ca politică de stat, în zona occidentală, și prin diseminarea non-valorilor demonice în celelalte state ale lumii pe calea coruperii populațiilor prin oferta consumerist-hedonistă și sancțiunilor, loviturilor de stat, războaielor, revoluțiilor democratice.

Aceste lucruri au rămas ascunse până târziu și niciodată asumate complet, ascunse sub formula construirii fericirii pentru omenire. De exemplu, niciodată nu s-a asumat public, deschis dinspre revoluționari, în afara unor societăți secrete, paternitatea diabolică a REVOLUȚIEI, sau a revoluțiilor de etapă și de sector. Dar, în ceea ce privește mondialitatea și permanența, în ultimii 300 de ani diverse persoanje ale epocii anterioare și a celei sincrone cu revoluția franceză au vorbit unii despre necesitatea, alții despre pericolul extinderii revoluției la nivel mondial; unii despre beneficiile ei, alții despre distrugerile pe care le va aduce. Pe măsură ce au fost câștigate redute și bătălii, ce frontul revoluționar a avansat în teritoriile creștine, încep să fie expuse deschis unele dintre obiectivele și mijloacele revoluționare. Marxismul proletar al secolului 19 a afirmat obligația revoluției mondiale. Troțki, în continuarea lui Marx și Engels, a anunțat și caracterul ei perpetuu.

Revoluția mondială este un concept marxist al răsturnării capitalismului în toate statele prin acțiunea revoluționară conștientă a clasei muncitoare. Aceste revoluții nu vor avea loc neapărat simultan, ci acolo unde condițiile locale permit unei mișcări revoluționare să înlocuiască proprietatea și legea burgheză și să instaleze un stat al muncitorilor bazat pe proprietatea socială a mijloacelor de producție… Scopul final al unui astfel de socialism orientat international este de a făuri sociaismul mondial și apoi, comunismul global fără state. (Wikipedia)
În cartea sa „The Dark Underground: Secret Societies and Subversive Movements”, una dintre cele mai solide analize a societăților secrete și activității lor, Nesta Helen Webster se întreabă:

Astfel, în „acest naufragiu al civilizației”, cum l-a descris un contemporan, proiectele cabaliștilor, gnosticilor și societăților secrete, care timp de 18 secole au subminat fundamentul creștinătății, și-au găsit împlinirea. Nu descoperiți un ecou al lui Toledot Yeshu în blasfemiile Marchizului de Sade privindu- pe „sclavul evreu” și „femeia adulteră, curtezana Galileanului”? Și în injuriile lui Marat: „Hristos este un fals profet!”, o repetare a doctrinei secrete atribuite templierilor: „Iisus nu este adevăratul Dumnezeu; El este un fals profet; El nu a fost crucificat pentru salvarea umanității, ci pentru propriile ticăloșii”? Sunt aceste asemănări accidentale, sau sunt ele rezultatul unui complot continuu împotriva creștinismului?

Au existat și personaje care au întrevăzut cataclismul revoluționar  pornit de Revoluția franceză și au profețit nenororcirile ce urmau să vină. In 1787 Cardinalul Caprara, nunțiu apostolic la Viena, îl averiza pe Papă că activitățile desfășurate în Germania de sectele Luminaților, Perfectibiliștilor, Francmasonilor etc., erau în creștere  și că din delirurile fără sens ale acestora se va naște o realitate înfricoșătoare.

O profeție mult mai clară și cu atât mai surprinzătoare este cea a Marchizului de Luchet inițiat în planurile revoluției și participant la primele ei faze. Iată cuvintele lui scrise în 1789, înainte de declanșare:
„Oameni amăgiți ... aflați că există o conspirație a despotismului împotriva libertății, a incapacității împotriva talentului, a viciului împotriva virtuții, a ignoranței împotriva culturii... Această societate urmărește guvernarea lumii... Obiectul ei este dominația universală. Acest plan poate părea incredibil – da, dar nu himeric ...  o astfel de nenorocire nu s-a mai abătut asupra lumii.”

De Luchet prezice cu precizie evenimentele care vor avea loc peste 3-4 ani: soarta regelui,campania de distrugeri și măcelul din vara anului 1793 în urma căreia Franța va fi depopulată, înfometată, sărăcită, creștinismul prigonit și înlocuit cu idolatrii și face un apel către mai marii lumii menționând cu precizie efectele revoluției pe întinsul acesteia. Evident nimeni nu l-a ascultat și nici acum el nu este băgat în seamă. Deși, tot ceea ce a anunțat pentru acei ani a rămas perfect valabil pentru aceste zile.

La conventul (congresul) lojilor masonice de la Wilhelmsbaden, din 1782, la care Ordinul luminaților s-a înfiltrat și a preluat, sub pretextul reformării lor, unele loji masonice, a fost pus la punct și planul Revoluției franceze, în ansamblul unei revoluții mondiale, care să distrugă religiile și statele acelor vremuri. Contele de Virieu, un mason care a participat la convent, și, ulterior, revoluționar, i-a dezvăluit unui prieten: „Nu pot să-ți spun ce s-a hotărât acolo. Pot doar să-ți spun că este mult mai grav decât iți închipui tu. Conspirația care s-a pus în mișcare la Wilhelmsbaden este atât de perfect organizată, încât nu au scăpare nici monarhia, nici biserica”

Ducele de Brunswick, cel care de pe poziția de "Eques a Victoria" al ordinului Strictei Observanțe, cu numele de cod luminist "Aaron," și mare maestru al masoneriei germane, a condus lucrările conventului de la Wilhelmsbaden, după ce a văzut ceea ce s-a întîmplat în Franța în timpul revoluției, a trimis în 1794 un manifest către toate lojele germane din care vă prezint un fragment:

S-a ridicat o mare sectă care, luându-și ca motto binele și fericirea omului, a lucrat în întunericul conspirației pentru a face din fericirea umanității o pradă pentru ea însăși. Această sectă este cunoscută tuturor: frații ei sunt de asemenea  cunoscuți. Ei sunt aceia care au subminat fundamentul ordinului până la completa lui răsturnare; din cauza lor întreaga omenire a fost otrăvită și rătăcită pentru câteva generații. … Și-au fondat planurile nesătulei lor ambiții pe mândria politică a națiunilor. Fondatorii lor au aranjat să introducă această mândrie în capetele popoarelor. Au început prin a turna oprobiul pe religie…. Au inventat drepturile omului care sunt imposibil de descoperit chiar în cartea naturii, și i-au împins pe oameni să smulgă de la prinții lor recunoașterea acestor presupuse drepturi. Planul lor de a distruge toate legăturile sociale și ordinea a fost dezvăluit în toate cuvântările și acțiunile lor. Au înșelat lumea cu o mulțime de publicații; au recrutat discipoli din toate nivelurile și pozițiile sociale; au amăgit pe cei mai perspicaci afirmând false intenții. Au semănat în inimile tinerilor sămânța invidiei și au excitat-o cu momeala celor mai de nepotolit patimi. Mândrie neîmblânzită, sete de putere, astea au fost singurele motive ale acestei secte; șefii lor nu au urmărit altceva decât tronurile lumii și guvernarea națiunilor.

Iar în cartea sa, Nesta Webster afirmă: Acest "cod al iadului” expus în "Projet de revolution” al lui Mirabeau  îl regăsim repetat în documentele ulterioare în toată perioada scursă de atunci – în corespondența "Alta Vendita”, în "Dialogues aux Enfers entre Machiavel  et Montesquieu” de Maurice Joly, în catehismul lui Bakunin, în "Protocoalele înțelepților Sionului” și în scrierile bolșevicilor ruși de azi. (Și nu putem să nu completăm: și în toate documentele programatice revoluționare de la revoluția bolșevică până astăzi.) Oricare ar fi îndoielile privind autenticitatea unora dintre aceste documente, ceea ce rămâne este că acest plan de proiectare a revoluției și de utilizare a maselor ca o pîrghie pentru cucerirea puterii de către o minoritate despotică a fost formulat public la 1789 și, de asemenea, că metodele descrise în acest „Protocol” au fost puse în practică din acele zile până astăzi.

Va urma.