Acest dialog a fost purtat zilele trecute pe facebook și a pornit de la o postare pe care domnul Sergiu Moroianu a scris-o pe deja prea-utilizata rețea de socializare. Este vorba despre textul de mai jos:

„Un gând pentru eroii din Decembrie

Acum 28 de ani începea faza sângeroasă a "revoluției” anticomuniste la Timișoara. Ca represalii pentru curajul de a se fi revoltat, 300 de români au fost uciși în acele zile de către regimul comunist în București, Timișoara și alte câteva orașe. Puterea fost imediat confiscată de trio-ul stalinist Brucan-Iliescu-Roman P.

ImunoMedica


Pentru a împiedica reîntoarcerea tarii la o conducere legitimă, comuniștii staliniști Brucan-Iliescu-Roman P. și complicii lor au instaurat teroarea. Au lichidat banditește cuplul Ceaușescu și au asasinat alți 900 de cetățeni nevinovați. Au orchestrat atacuri fizice asupra opoziției democratice, au comandat asasinatele de la "mineriade”, au pus la cale deconstrucția economiei naționale și jefuirea bogățiilor țării. S-au înconjurat cu o nouă clasă de privilegiați, scutiți de impozite, abonați la pensii de stat fără proporție cu contribuțiile, care secătuiesc bugetul și sufocă energiile creatoare ale națiunii. Au condus, la început pe față, apoi din umbră, grupările infracționale de politicieni corupți care țin țara ostatecă.

Dacă vrem să întoarcem definitiv pagina monstruoasă a distopiei comuniste și pentru a putea cu adevărat să ne clădim viitorul în libertate, trebuie să purcedem odată la arestarea și judecarea lui Iliescu I. și Roman P. Cercetarea judiciară își are rațiunile ei, însă nu este rezonabil ca acest proces să dureze 28 de ani. Dacă mai tergiversăm, riscăm ca staliniștii supraviețuitori să scape nejudecați (aici jos pe pământ), așa cum a scăpat deja nerușinatul lor complice Brucan”.
 
Acum urmează dialogul dintre noi, cu mențiunea că am realizat, mici editări( de ortografiere) și completăr pe care le voi pune între paranteze pătrate, dar care nu schimbă cu nimic mesajele publicate inițial. Acest dialog a avut loc înainte de anunțul Parchetului despre lovitura de stat.


Mihai Șomănescu: Cum justificati expresia "au confiscat puterea"? De la cine au confiscat-o? Cine li s-a opus lui Iliescu & co, domnule Sergiu Moroianu? Si cine era "conducerea legitima" in 1989?

Sergiu Moroianu: Conducerea legitima ar fi fost regele si partidele istorice. Lui Brucan-Iliescu-Roman P. li s-au opus fostii detinuti politici (Coposu), cei reintorsi din emigratie (Ratiu). Si printre disidentii anti-comunisti au existat opozanti la grupul stalinist BIRP, ma gandesc la Doina Cornea dar si la Paul Goma. Puterea a fost confiscata de la poporul care isi exprimase clar optiunea anti-comunista. Prin asasinatele de dupa 22 decembrie Brucan&co au reusit sa impiedice coagularea unor grupuri civice cetatenesti. Ei catalogau orice adunare publica drept "teroristi" si trimiteau soldatii in termen sa-i impuste.

Mihai Șomănescu: Multumesc de raspuns. Regele ar fi fost conducator legitim al Romaniei, dar in 1989, MAPN i-a dat puterea pe tava lui Ion Iliescu. Fara s-o oblige nimeni. La 22 decembrie 1989, singura organizatie a revolutiei era Frontul Democrat de la Timisoara si FSN-ul sovietic.[Nicio organizatie taraneasca, liberala sau regala nu conta in ecuatia revoltei]. Armata i-a dat puterea FSN-ului. Deci [FSN-ul] nu a confiscat-o de la nimeni. Stanculescu a admis ca putea sa dea puterea cui voia, ca era in mana armatei si l-a ales pe Iliescu. Unde isi exprimase poporul "clar" optiunea anti-comunista in 1989? Majoritatea nu cunostea alt sistem, se nascusera in comunism, tanjind dupa perioada de liberalizare din anii 60-70. Abia pe 22 decembrie seara s-a strigat "fara comunisti" de catre destul de multi oameni ca sa fie auzit. Daca cititi toate doleantele, programele revolutionarilor autentici, n-o sa gasiti prea multe referiri la caderea comunismului. Majoritatea voia doar sa cada Ceausescu si sa fie inlocuit cu altul, pe model perestroikist. Plus cererile social-economice. Altfel nu se explica de ce un popor "anti-comunist" a votat, [doar câteva luni mai târziu], in proportie de 80%, un comunist asumat. O fi poporul roman un miracol al istoriei, dar nici chiar asa. Dupa 22 decembrie e asa cum spuneti, dar s-a mai dorit si spalarea imaginii Armatei, care a impuscat oamenii la Timisoara, Cluj si Bucuresti, pana atunci. Nu va suparati, dar cata vreme sustinem legende si ceea ce am fi dorit noi sa se intample in locul realitatii, n-o sa intelegem ce ni se intampla si de ce am ajuns aici”.
 
Ce aș mai fi adăugat: 
 
Aș menționa că rolul poporului român nu a fost unul de spectator sau de figurant, deși acestea două îi fuseseră rezervate. Faptul că în 22 decembrie, seara, dar și apoi în 1990, s-a auzit din ce în ce mai clar scandarea „jos comunismul”( deși era tot din partea unei minorități), a făcut ca planurile care prevedeau doar o „perestroikizare” a unei Românii sovietice, să cadă.  Nu e puțin lucru.  De asemenea, mărturisesc că aș fi vrut să am și eu curajul acelor români onești care au ieșit în stradă până pe 22 decembrie. Să fii singur în fața tancurilor și a unui regim dictatorial și să-ți fie frică e normal. Să rămâi acolo în ciuda acestei frici este adevăratul curaj. Dumnezeu să-i ierte!