O AMINTIRE A ZILEI: LA MULȚI ANI, LIBERTATE!

Au trecut 17 ani de la operatiunea Rapirea jurnalistilor romani in Irak! La ZIUA ne-am agitat atunci pentru ei, impreuna cu Civic Media. Ziua a scos trei carti despre ei, cu toate articolele scrise de noi atunci. Asa era presa! Ziua a fost primul ziar din Romania intrat pe online dar nimeni nu se gandea atunci ca vom disparea de pe hartie.

Mi-aduc aminte, la Ultimul Cuvant, unul din primele cotidiene de tip occidental, inzestrat bine (meteoric insa, unii ziceau ca s-au spalat niste bani), la care am lucrat inainte de Ziua, a venit un israelian sa ne explice cum calculatorul ne va deveni ca o a doua minte, daca nu chiar prima. Ne uitam la el ca la Harari azi. Era prin '94. Aveam statii Motorola mai noi ca ale Politiei (red. seful chiar si telefon mobil; unul mare si greu, dar mobil!), salarii imense (parca vreo 5000 de lei, stiu ca nu ni se terminau banii la finalul lunii niciodata si plateam si o chirie) iar Securitatii si Politicii, desi nu voiau sa recunoasca, le era frica de noi. De militieni nu mai zic. Stateau drepti in fata noastra. Cu doua-trei articole bine tintite schimbam un ministru necinstit. Ne pasa doar sa scriem. Sa radem ticalosii!

Presa era puternica.

In timp insa, Securitatea a castigat razboiul cu noi. Pe care nu i-a incadrat, i-a ras. Cand mi s-au inchis intr-o zi toate intrarile in televiziuni, unul dintre prietenii mei care ma invita aproape zilnic mi-a spus rusinat ca n-are ce face si mi-a aratat prin semne tresele de pe umeri si cu degetul in sus de mai multe ori. Adica sus de tot. Atunci m-am ambitionat pe cont propriu, cu blogul, si am ajuns intre primii 10 ziaristi online din Romania, de la acea data, acum vreo 10 ani. Dar prea mult consum pentru rezultate efemere. M-am retras in timp, spre alta libertate, cea interioara.

Online-ul a schimbat presa, nu mai simtim mirosul cernelii zilnic (in ce ma priveste, doar lunar, cand deschid Evenimentul Istoric, pe care il miros inainte de a-l citi), insa nu stiu cum se face dar eu ma bucur si azi cand apare un articol nou la fel de mult ca acum 32 de ani, cand, pe vremea asta (mai precis imediat dupa Piata Universitatii) imi incepeam ucenicia la Romania libera, care pe atunci iesea in peste un milion de exemplare (ati citit bine).

Dar nu-i bai ca nu mai suntem pe hartie atata timp cat suntem impreuna. Important e sa-ti pastrezi mereu acel dram de nebunie de care vorbea Eduard Ovidiu Ohanesian!

Azi, mai mult decat oricand, ei, celei ce ne anima de 32 de ani, trebuie sa-i multumim ca mai palpaie si sa-i uram, impreuna cu ajutoarele noastre de rezerva, pietrele ce vor striga: La Mulți Ani, Libertate! 

Victor Roncea

 

ISTORIA ZILEI: La data de 22 mai 2005, jurnaliștii români răpiți în Irak au fost eliberați

Într-un comunicat al Președinției s-a precizat: „Cei trei cetățeni români, Marie Jeanne Ion, Sorin Miscoci și Ovidiu Ohanesian, precum și cetățeanul american de origine irakiană, Mohammad Munaf se află de astăzi, 22 mai, începând cu ora 13.44, sub controlul autorităților române. Cei patru sunt teferi și nevătămați și vor fi aduși în țară în cel mai scurt timp.”

Jurnaliștii Marie Jeanne Ion, Sorin Miscoci – ambii de la postul de televiziune Prima, și Ovidiu Ohanesian – de la cotidianul "România liberă", cât și Mohammad Munaf au fost răpiți în data de 28 martie, în Bagdad, de o grupare necunoscută. Imediat după acest incident, omul de afaceri român de origine siriană Omar Hayssam a anunțat că răpitorii l-au contactat telefonic și au cerut 4 milioane de dolari. La două zile după incident, postul de televiziune arab al-Jazzera a prezentat pe post o casetă cu imagini ale celor răpiți, iar la data de 31 martie au apărut și primele fotografii cu cei patru răpiți, în care aceștia își prezentau actele de identitate.

La data de 22 aprilie, răpitorii s-au identificat. Au precizat că fac parte din Brigăzile Mu'adh Bin Jabal – și au trimis un ultimatum autorităților de la București. În mesaj s-a spus că ostaticii vor fi executați dacă, în termen de patru zile, România nu își va retrage trupele din Irak.

Pe 26 aprilie, redactorul șef al departamentului de Știri Prima Tv a primit un telefon. Acesta a auzit o înregistrare audio în care cei trei colegi ai lui implorau să sa facă orice pentru eliberarea lor. Cameramanul Sorin Miscoci a spus atunci că va fi primul executat. Ultimatumul a fost prelungit cu 24 de ore. În aceeași zi, al-Jazzera a difuzat o nouă înregistrare, de data aceasta, video, în care Ovidiu Ohanesian apărea ras în cap, iar Sorin Miscoci era îmbrăcat în portocaliu, adică în "Cămașa morții".

Negocierile au continuat, iar pe 22 mai, toți prizonierii au fost eliberați, pe neașteptate. Cei trei români s-au întors în țară la data de 23 mai. Omar Hayssam a fost singura persoană judecată în cazul răpirii jurnaliștilor. Acesta a fost eliberat din arest pe 28 aprilie 2006, deoarece nu mai suporta regimul de detenție, după care a fugit din țară.