ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Motto: Dacă o crimă nu este rezolvată în 20 ani, atunci se prescrie. Și totuși, asasinul există și se află în libertate și nu numai. El se află, de asemenea, în arhivă. (Ion K. Ion - Reflecții rutiere)

Aeroportul american din Maryland, anul 2275, 12 ani mai devreme față de timpul prezent

Comandantul aeroportului, Martin Walker, privește gânditor telegrama pe care tocmai a primit-o.
"Somez orice autoritate americană să împiedice decolarea avionului special cu care se deplasează cetățeanul croat Luiza Markovici. Există suspiciunea că domnișoara respectivă și cei care o înconjoară sunt parte a unui plan extins care prevede schimbarea prin forță a actualei ordini constituționale din Republica Croația. Cerem prietenilor și aliaților noștri strategici americani să dovedească prin fapte că prietenia și respectul dintre guvernele și popoarele noastre nu sunt numai vorbe in vânt"

Semnat: General Ilya Macan, Ministrul Federal al Apărării al Republicii Unificate Ungaro-Croate.
-  Nici măcare nu este codificată. Ce înseamnă asta?.
Walker cade pe gânduri, dar știe deja că telegrama este reală, iar intenția pasagerilor, evidentă. Apasă un buton și spune scurt: 
- Mutați avionul de pe pista de decolare pe o pistă secundară. Rămâneți în stand-by și să nu se apropie nimeni de avion.
Telexul ultra-secret, singurul aparat învechit în care Walker are încredere, începe să bată cu disperare. Walker ia bucățica de hârtie și citește. Un zâmbet enigmatic îi apare pe față.

Telex 12-14 Ultra-Secret. Destinație: Aeroportul Maryland, Uniunea Nord-Americană.
"Căpitane Walker, lasă fătuca să vină acasă. Sunt câțiva băieți care vor să o cunoască. În rest, îți mai place berea neagră cu fistic?"
Semnat: Amiral George Nedelkovici, Ministrul Apărării Republicii Croația. 

- Această maculatură n-a existat niciodată. Walker ia cele două hârtii, le aprinde cu bricheta, le lasă să ardă complet, după care distruse cenușa rămasă.

Biroul Oval, Washington, Sediul Președinției SUA

Președintele Thompson semnează mai multe acte administrative și, din când în când, cere explicații secretarei sale. Tocmai acesta era cazul.

- Ce naiba e asta, Mary? O autorizație de decolare? Vă bateți joc de mine? În curând o să mă puneți să semnez inclusiv autorizațiile sanitare pentru WC-urile publice.
- D-le Președinte, citiți mai cu atenție. Este un transport cu totul și cu totul special. 
Președintele, un colos de 2 m înălțime și 115 kg nu este ușor de convins. Pune mâna pe telefon și cere scurt cu Departamentul de Stat.

- Dick, iar ne mânjim pe mâini? Ce înseamnă chestia asta? 
După ce ascultă liniștit explicațiile Secretarului de Stat, se ridică în picioare și spuse brusc:
- De acord. Dar, sună Tel-Aviv-ul. Vreau răspunsul lor. N-am chef de scandaluri și complicații. Ții minte ce-am pățit în Grenada și în Bolivia.

Tel-Aviv, Sediul Mossad

Avi Ashner, al doilea om din ierarhia celui mai puternic serviciu de spionaj din lume, mănâncă un hamburger și se gândește la partida de popice din seara asta. I-a promis revanșa șefului său și vrea să se țină de cuvânt. Pe ușă intră un funcționar care îi aduce o telegramă de la Departamentul de Stat al SUA.

- Ce naiba vor americanii? E zona lor, pe noi nu ne-a interesat niciodată Croația. Ah..., da, m-am prins. Dacă totul merge prost, vor să se spele pe mâini. Dar, chiar și așa, nu au nicio datorie la noi. De când autorizăm noi loviturile de stat pe care le pregătesc ei?
Nici Avi nu vrea să semneze ceva fără să fie acoperit. Scoate mobilul și îl suna pe Rabinul Ierusalimului.
- "Boșorogii" și Thompson se joacă iarăși cu focul în Balcani, mărite. Știi ceva de fătuca asta, Luiza Markovic? Evreii de acolo vor avea probleme? Afacerilor lor? În rest, puțin îmi pasă, chiar nu-mi fac concediile pe malul Adriaticii. Ok.. Merci, Rabine. Îți doresc multă sănătate.

Avi ia telegrama și scrie clar pe ea: Aprobat. 
 
O nouă telegramă sosește în biroul din Maryland al comandantului Walker. De data asta, este semnată de însuși șeful executivului țării sale.
"Permite decolarea, Căpitane. Președintele te autorizează să faci acest lucru neîntârziat"
Exact în momentul în care se pregătea să sune și să dea ordinele necesare, telexul începe să bată din nou. De data asta, telegrama din Ungaria.
Președinția Ungariei, Budapesta. 

"Rețineți la sol avionul. Deși nu ne privește direct, atâta timp cât suntem legați de Croația printr-un tratat de fraternitate, nu putem permite schimbări care sfidează logica, bunul simț și Constituția. Timpul experimentelor a trecut de mult."

Semnat: Miklos Horvath, Președinte ad-interim.
- Ca să vezi... L-au trimis la pescuit pe Csibi-baci. Președinte ad-interim... Ce porcărie!
Walker stă și se gândește. Trei telegrame îi cer să rețină avionul, două dintre ele îi cer să aprobe decolarea. Le arde si pe cele ramase, dupa care pune mana pe mobil si il suna pe Markovic.

- Zeljko, imi pare rău, dar anumite interese cer ca avionul să fie reținut la sol până luni. O pot face fie și numai dacă invoc o bresă de securitate sau o problemă tehnică la turnul de control. Știi asta?
- Știu asta, răspunde Markovic. Dar, nu o vei face, nu-i așa? Este important ca pasagerul nostru să revină acasă.
- Cred că nu m-ai înțeles bine, generale. Sau mai degrabă îți bați joc de mine. Crezi că n-am înțeles ce ai de gând să faci? Știi ceva, amice? Dacă vrei să atârni în ștreang, e problema ta. Dar, de ce vrei să-l târăști după tine pe copilul ăla în aventura ta nedemnă? Dacă nu reușește planul tău, vei fi executat ca trădător. Asta după ce vei fi fost degradat, pus la stâlpul infamiei, iar întreaga ta familie distrusă. Ca să nu mai vorbim că există șansa unui război civil în toată regula. Ești în măsură să ai toate aceste morți pe conștiință?

- Comandante, țara dumitale a provocat războaie mondiale, nu cred că e cazul să-mi dai lecții de morală. 
Walker se enervează și devine rigid.
- Generale, văd că nu înțelegi sau ești chiar dus cu sorcova. Aici nu discutăm ce-au făcut țările noastre, nici măcar crimele din fosta Iugoslavie de la sfârșitul mileniului trecut. Vorbim de MINE și de TINE. Eu sunt un om de onoare, m-am opus și am salvat vieți omenești în timpul conflictelor civile din America de Sud provocate de conducerea țării mele. Știu foarte bine ceea ce înseamnă o lovitură de stat și nu sunt de acord cu aceste procedee. Nici măcar cu politica Washingtonului nu am fost de acord, bagă bine la cap ceea ce-ți spun. Dacă aveai un dram de onoare, te-a fi opus acestei lovituri de stat, în niciun caz nu ai fi fost în fruntea bucatelor. 

- Tocmai pentru că sunt un om de onoare am decis să acționez. Tocmai pentru a crea o lume mai bună. Noua conducere a Croației va guverna altfel și va fi un model pentru întreaga Europă.
- Astea au fost scuzele tuturor dictatorilor și asasinilor din întreaga istorie a umanității. Cică, vor crea o lume mai bună. Uită-te în jurul tău, Marco. Ți se pare că aceasta este o lume mai bună?
- Walker, ne știm de atâția ani. Mă cunoști doar. Crezi că-mi voi murdări mâinile cu sânge? Crezi că o voi sacrifica pe această copilă? Nu va muri nimeni, nu vor exista victime, va fi o revoluție de catifea.
- Da, te cunosc. Dar, ceea ce vrei să faci tu este peste puterile tale. Este imposibil ca toți să fie de acord cu schimbarea. Sau să consimtă tacit. Va trebui să te murdărești pe mâini, Marco. Nu există războaie cu zero victime, oricât de mult ți-ai dori tu acest lucru. Dimpotrivă, dacă mi-ai spune că vor fi puține victime, poate că te-aș crede pe cuvânt. Hai, fii sincer, recunoaște că deja ai pregătit o închisoare și niscai câini de pază pentru cei care ți se vor opune.

Markovici ezită. Știe că este la mâna lui Walker, dar este conștient în același timp că are sprijinul guvernului unional și al președintelui personal. Totuși, America este o țară în care diviziunea muncii permite oricui să conteste orice decizie. Sau măcar să întârzie aplicarea ei. Deja, pierduseră timp prețios, iar dușmanii se regrupau și se organizau.
- Dă-ne drumul, amice. Pentru domnișoara Markovici. Dacă nu ajungem în câteva ore acasă, viața ei nu mai valorează nici cât o ceapă degerată.
- Hai că ești simpatic, Marco. Adică, vrei să fiu de acord să salvez o viață, dar să pun în pericol alte zeci. Sau sute. Sau mii.

Markovici dă semne de nervozitate. Se gândește o clipă, apoi răspunde:
- Uite ce e, Walker. Nu cred că noi doi putem influența istoria la nivel macro. Suntem doi rahați cu ochi pentru cei care trag sforile. Dar, putem fi oameni buni sau oameni răi. Alege ceea ce vrei să fii. Dar fă-o repede.
Bătrânul comandant rămâne pe gânduri.
- Spune-i fetei să coboare sau să stea în ușa avionului. Vreau s-o văd și să vorbesc puțin cu ea. 
Zeljko se întoarce în avion și se duce către Mara. 
- Ieși o secundă și vorbește cu comandantul. Convinge-l să ne dea liberul de zbor.
Mara îi smulge din mână aparatul și coboară pe scara care fusese din nou lipită de ușa avionului.
- Da, d-le. Ce doriți?
Walker rămâne surprins de tonul ei.
- Vreau să-mi spui cine ești și ce ai de gând să faci. Dacă răspunsurile mă satisfac, te las să pleci.
- D-le, nu știu cine sunt, răspunse fata printre sughițuri. Știu că voi juca un rol și că sufletul meu bun va ști să aleagă alte suflete bune, iar toate astea împreună trebuie să creeze o lume mai bună. O lume mică, la început. Vă rog, mi s-a promis un cămin și vreau să îl văd și să mă contopesc cu el. 

- Mda... Una peste alta, eu văd un copil care plânge. Am și eu o nepoțică și e cam de vârsta ta. Și e tot plângăcioasă. Ea a fost prea alintată, tu ai suferit prea mult. Fie, voi permite decolarea avionului. Atenție, însă, mergeți întâi spre nord, către zona Marilor Lacuri și de acolo, de lângă Toronto, începeți traversarea Atlanticului. S-a înțeles? 

Walker îl sună pe comandantul aeronavei și îi transmite același mesaj. Deodată, atenția îi fu atrasă de zgomotul unor sirene. Privește pe geam și vede trei limuzine negre la intrarea în aeroport. 
- FBI, exclamă el ca pentru sine.
După care, sună la poartă și anunță că permite intrarea unei singure mașini în interiorul bazei. 
Tokyo, timpul prezent, anul 2286
Agentul Mariko vorbește cu elevul ei și îi explică ce și cum despre Bursa de Valori.
- De fapt, amice, Bursa este singurul loc din lumea asta care seamănă cu un buzunar. Am învățat atâtea despre speculațiile bursiere ca să-mi dau seama că până și un ageamiu se poate umple de bani. Asta cu o condiție, însă. Să ai softul care trebuie. De fapt, de ce nu este prins hoțul de buzunare?
- Pentru că operează foarte rapid, răspunde Hu.
- Corect. Deci, ai softul care trebuie și tranzacționezi primul. Așa se făcea pe vremuri cu pariurile online. Dacă firma considera că ai pariat pe un gol în ultimul minut, să zicem, fie îți afișa un fals minut 90, fie întârzia sub motivul unei rețele supraîncărcate înregistrarea pariului. Pe urmă, dacă pariul tău era câștigător, apărea că ai pariat prea târziu, dar, dacă era necâștigător, ți-l înregistrau și-ți luau banii din cont. Găinărie, o să zici, dar la nivel mondial era o coțcărie de miliarde. Pe urmă, mai erau glumele acelea cu întoarcerea în timp. Te plasai virtual în anul 1929, anul crizei, să zicem. Aveai ziarul cu combinațiile câștigătoare, după care pariai exact acolo unde trebuie. Din păcate, asta a rămas un vis al omenirii. Cred, totuși, că vom putea călători cândva în viitor. Niciodată în trecut. Dar, ca să revin la speculațiile bursiere, faci în felul următor. Repet, dacă ai softul super rapid care trebuie. Și pe care, evident, îl folosești o singură dată. 

Mariko este îmbrăcată într-un kimono de geisha, iar părul îl are prins după modelul Cio-Cio-San. Hu o privește fascinat.
- Chinezule, primul lucru pe care-l vor face dusmanii tăi va fi să-ți plaseze o femeie atrăgătoare care să-ți distragă atenția. Ai înțeles? Și acum, citește această știre.

Cel numit Hu ia bucate de hârtie și citește în japoneză:
Bursa Istanbul și-a mutat serverele într-un nou centru de date anul trecut, mult mai performant, în speranța de a atrage astfel de tranzacții înainte de a relua oferta publică pentru propriile acțiuni, amânată în nenumărate rânduri până acum. Astfel, unele case de brokeraj au capacitatea de a derula tranzacții de înaltă frecvență (HFT), la bază având algoritmi și mai puțini oameni care să execute ordinele de tranzaționare. Firmele ce folosesc HFT își plasează adesea serverele în aceleași centru de date pentru a obține cea mai rapidă conexiune posibilă cu computerele bursei. Directorul este convins că investitorul necunoscut chiar asta face: „Acest tip familiar cu algoritmii a descoperit o piață nouă și își face propriul joc deoarece nu are practic concurență. Suntem de abia la început, dar știm că pe piețele dezvoltate, softurile specializate întotdeauna câștigă acest joc". Atâta timp cât bursa crește, autoritățile de la Ankara nu se arată îngrijorate de fenomen, cu atât mai mult cu cât, aparent, pare să confirme încrederea investitorilor în economia Turciei.

- Vezi tu, asta e o intoxicare. În limbajul agenților secreți, aceasta este o dezinformare. Mai precis, pare adevărată, obiectivă și conține chiar lucruri adevărate în proporție de 90%. De fapt, le-am furat un miliard de DST, iar ei spun că este vorba de jocul cererii și ofertei. Practic, mă invită să folosesc softul și a doua oară. Dacă o fac, m-am ars. Să nu te calicești niciodată, chinezule. O țeapă trebuie să fie unică. Altfel, devine un fel de alba-neagra la care câștigi la infinit, dar niciodată mai mult de doi dolari pe zi. Totuși, să ții minte de la mine un lucru: când tragi o țeapă de un miliard, o tragi într-un context. Nu o faci niciodată de capul tău. Pentru că vezi tu, cu toții avem nevoie de protecție. Întotdeauna este cineva peste tine. Oricât de mult crești în ierarhie, galbejitule, întotdeauna cineva îți scuipă semințe în cap. De aceea, nu privi niciodată în sus. Ne-am înțeles?
Klara își privește ceasul. 

- Ce greu îmi e să fiu profesoară. Dar, trebuie, N-o să pot ucide o viață întreagă. Și toate aceste vieți... Oare aveam dreptul să le iau?
Se cutremură și se simte cuprinsă de îndoială. 
- Oare dragostea care se înfiripă în mine mă va face un om mai bun sau un om mai rău? Totuși, mai rea decât atât nu se poate. Sau se poate? 
Se privește în oglindă.
- Doamne, de ce mi-ai dat frumusețe? Mai bine eram urâtă, dar aveam un soț căruia să-i fac de mâncare. 
Agentul ultrasecret R-247 plânge. Îi este dor de Komura